România își pregătește argumentele pentru o nouă negociere cu Bruxelles-ul pe tema regulilor europene care vizează industria gazelor. La București, producătorii, reprezentanții industriei energetice, autoritățile și oficialii europeni au pus sub semnul întrebării modul în care sunt aplicate două dintre cele mai importante reglementări pentru sector: Net-Zero Industry Act (NZIA), în special obligațiile privind stocarea CO₂, și Regulamentul european privind reducerea emisiilor de metan.
Dezbaterea a avut loc la conferința regională Eurogas 2026, organizată pentru prima dată în România de Eurogas împreună cu Federația Patronală a Energiei (FPE). Miza este cu atât mai mare cu cât intrarea în producție a proiectului Neptun Deep este programată pentru prima jumătate a anului 2027, iar România își poate consolida rolul de furnizor de gaze pentru Europa Centrală și de Est.
Neptun Deep schimbă poziția României pe piața gazelor
Proiectul Neptun Deep este considerat de industria energetică drept unul dintre cele mai importante argumente ale României în negocierile europene privind securitatea aprovizionării.
Odată cu intrarea în producție, România își va majora semnificativ producția internă de gaze și poate deveni un furnizor important pentru regiune. La conferința de la București, reprezentanții Romgaz și OMV Petrom au insistat asupra rolului producției interne într-o Europă care încearcă să reducă dependența de importuri și să își consolideze securitatea energetică.
Răzvan Popescu, directorul general al Romgaz, a susținut că producția internă și Neptun Deep trebuie privite ca active strategice, într-un moment în care producția proprie a Europei acoperă o parte redusă din consum.
La rândul său, Alexandru Maximescu, vicepreședinte pentru afaceri publice și reglementare la OMV Petrom, a atras atenția asupra presiunii generate de noile reglementări europene asupra producătorilor de gaze.
Mesajul industriei a fost unul direct: tranziția energetică trebuie să țină cont de securitatea aprovizionării și de capacitatea companiilor de a continua să investească.
Bruxelles-ul vrea mai multă stocare de CO₂
Una dintre principalele nemulțumiri discutate la București privește Net-Zero Industry Act.
Regulamentul european stabilește obiectivul ca, până în 2030, în Uniunea Europeană să existe o capacitate anuală de injecție de cel puțin 50 de milioane de tone de CO₂ în situri geologice de stocare. Producătorii de petrol și gaze care intră sub incidența regulamentului trebuie să contribuie la atingerea acestei ținte.
Comisia Europeană a stabilit deja contribuțiile individuale ale mai multor companii europene. Printre producătorii obligați să contribuie se află și OMV Petrom și Romgaz.
Pentru România, industria susține însă că obligațiile sunt disproporționate în raport cu infrastructura disponibilă și cu stadiul tehnologiei de captare și stocare a carbonului.
Oana Ijdelea, membru în conducerea Black Sea Oil & Gas, a vorbit despre dificultățile tehnice și geologice pe care le implică atingerea acestor obiective și despre riscul ca anumite obligații să fie imposibil de îndeplinit în termenele stabilite.
De partea cealaltă, Comisia Europeană susține că dezvoltarea capacităților de stocare este esențială pentru decarbonizarea industriilor cu emisii greu de eliminat și că proiectele de stocare se află deja în dezvoltare în mai multe state europene. În mai 2026, Comisia arăta că obiectivul de 50 de milioane de tone pe an pentru 2030 rămâne realizabil, dar că este nevoie de accelerarea proiectelor și a autorizărilor.
România vrea revizuirea regulilor privind metanul
Al doilea punct sensibil este Regulamentul UE privind reducerea emisiilor de metan.
Regulamentul 2024/1787 obligă operatorii din sectorul petrolului, gazelor și cărbunelui să măsoare, monitorizeze, raporteze și verifice emisiile de metan și să reducă pierderile prin detectarea și repararea scurgerilor. Normele prevăd inclusiv reguli privind venting-ul și flaring-ul și obligații pentru identificarea și reducerea emisiilor provenite de la sonde inactive sau abandonate.
Pentru România, problema este amploarea infrastructurii istorice. La conferință a fost invocat numărul foarte mare de sonde existente în țară și costurile pe care le-ar presupune monitorizarea și aplicarea noilor reguli.
În septembrie 2026, Comisia Europeană a actualizat inclusiv ghidul privind aplicarea cerințelor de import ale regulamentului privind metanul și a subliniat necesitatea unor soluții care să permită conformarea fără a pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie.
Așadar, disputa nu este asupra obiectivului de reducere a emisiilor, ci asupra modului în care regulile sunt aplicate și a costurilor pe care le generează.
„România trebuie să negocieze cu adevărat”
Daniel Apostol, director general al Federației Patronale a Energiei, a susținut că producția internă de gaze trebuie folosită drept argument politic în negocierile cu instituțiile europene.
Mesajul FPE este că România nu ar trebui să trateze reglementările europene ca pe un set de obligații care trebuie pur și simplu transpuse și aplicate, ci să participe activ la modificarea lor atunci când apar probleme de fezabilitate.
„Nu trebuie doar să ne conformăm, ci să ajungem să negociem cu adevărat politicile europene”, a transmis reprezentantul FPE.
În aceeași direcție, secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a afirmat că România va susține la Bruxelles revizuirea Regulamentului privind metanul și modificarea obligațiilor care decurg din NZIA și care afectează disproporționat țara.
Industria: Europa riscă să-și descurajeze propriile investiții
Franck Neel, președintele Federației Patronale a Energiei, a avertizat că acumularea de constrângeri asupra industriei poate avea efecte asupra investițiilor europene.
„Se pare că e mai ușor să investești în afara Europei dacă vom continua să punem atât de multe constrângeri asupra industriei”, a afirmat Neel.
Este una dintre temele recurente ale industriei energetice europene: obiectivele de decarbonizare trebuie să fie compatibile cu competitivitatea și cu securitatea aprovizionării.
Cristian Signoretto, președintele Eurogas, a susținut la București obiectivele Regulamentului privind metanul, dar a cerut ca implementarea să fie calibrată astfel încât să nu afecteze noile contracte de aprovizionare și investițiile în producția de gaze.
CCS și biometanul, două soluții pe care România încearcă să le dezvolte
Discuțiile de la București nu s-au concentrat exclusiv pe problemele create de reglementările europene. Participanții au analizat și soluțiile tehnologice prin care România ar putea participa la decarbonizarea industriei.
Unul dintre acestea este CCS – captarea și stocarea carbonului. Adrian Porfir, directorul programului CCUS al Holcim România, a susținut că România are posibilitatea de a deveni un hub regional pentru CO₂.
Problema este însă infrastructura. Transportul CO₂ necesită conducte, terminale și facilități de stocare, iar proiectele trebuie dezvoltate într-un cadru juridic care să clarifice inclusiv accesul la terenuri și drepturile de proprietate.
În paralel, biometanul este văzut ca o altă posibilitate pentru reducerea emisiilor și diversificarea surselor de energie gazoasă. Experiența altor state europene arată însă că reglementarea și autorizarea rămân printre principalele obstacole în dezvoltarea rapidă a proiectelor.
AIE: Neptun Deep poate schimba dinamica regională
Dennis Hesseling, directorul Diviziei Piețelor de Gaze și Cărbune din cadrul Agenției Internaționale a Energiei, a analizat la București schimbările de pe piața regională și rolul pe care îl poate avea România după intrarea în producție a Neptun Deep.
Într-o regiune care a pierdut o parte importantă din aprovizionarea tradițională cu gaze rusești, noile surse de producție și infrastructura de import LNG devin esențiale.
Pentru România, avantajul este că Neptun Deep poate adăuga o sursă internă importantă într-un moment în care Europa încearcă să reducă vulnerabilitatea față de furnizorii externi.
Întrebarea care rămâne pentru Bruxelles
Conferința de la București a scos la suprafață o contradicție care va deveni probabil tot mai importantă în următorii ani.
Europa vrea simultan decarbonizare, securitate energetică și competitivitate industrială. România spune că poate contribui la toate trei prin producția de gaze, dezvoltarea CCS, biometan și investiții în infrastructură.
Dar pentru ca această contribuție să se materializeze, industria cere ca regulile europene să fie adaptate la realitățile din teren.
Andreas Guth, secretarul general al Eurogas, a formulat întrebarea care a închis conferința: „Europa are cu adevărat o strategie pentru sectorul gazelor?”
Pentru România, răspunsul la această întrebare va deveni mai important odată cu pornirea Neptun Deep. Țara va avea mai mult gaz, dar succesul economic al noii producții nu va depinde doar de cantitatea extrasă din Marea Neagră. Va depinde și de modul în care România va negocia regulile europene, de infrastructura disponibilă și de capacitatea de a transforma avantajul de producător într-un avantaj regional.
În acest sens, Neptun Deep nu este doar un proiect energetic. Este și un test pentru capacitatea României de a-și folosi noua poziție în negocierile europene.
