România se confruntă cu riscuri economice serioase, pe fondul unui deficit bugetar ridicat și al unei crize de încredere tot mai profunde, susține Csaba Balint, membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României. Potrivit acestuia, costurile mari ale împrumuturilor de stat se transmit direct în economie, afectând atât gospodăriile, cât și companiile.
România, în pragul colapsului financiar? Ce avertizează un oficial BNR despre taxele care urmează
„S-ar putea crede că bugetul public este exclusiv responsabilitatea politicienilor: dacă ei l-au dezechilibrat, tot ei ar trebui să-l corecteze. Realitatea este, însă, mult mai complexă. Atunci când finanțarea bugetului devine dificilă, efectele se transmit inevitabil către sectorul privat. Dacă statul se împrumută la costuri ridicate, asta va antrena o creștere a costurilor de finanțare pentru gospodării și companii. Nu există excepții: este o povară colectivă serioasă.”
Oficialul BNR atrage atenția că dezechilibrele bugetare sunt adânc legate de cele ale contului curent, iar ajustările necesare sunt semnificative.
„Știm, de exemplu, că ajustarea necesară este de cel puțin 6 puncte procentuale din PIB. O corecție de o amploare similară ar fi necesară și în cazul deficitului de cont curent, cele două variabile fiind strâns corelate. Este însă mult mai dificil de stabilit cum ar putea fi împărțită povara între actorii economici: cât poate corecta, în mod realist, sectorul public (fără a uita că reducerea cheltuielilor de stat are efecte de recul asupra gospodăriilor și companiilor) și care ar fi calendarul optim pentru aplicarea măsurilor de corecție.”
Articolul, intitulat „Ce tip de stat ne dorim?” și publicat pe blogul OpiniiBNR.ro, detaliază provocările fiscale actuale și atrage atenția asupra unei „duble crize de încredere”.
„Dincolo de deficit, se conturează o problemă mai profundă, care depășește sfera strict economică: o 'dublă criză de încredere'. Pe de o parte, una internă - slăbirea încrederii societății în instituțiile statului; pe de altă parte, una externă - erodarea credibilității României în fața partenerilor internaționali.”
Imaginea negativă asupra funcționării instituțiilor publice – percepute drept ineficiente și risipitoare – accentuează această criză de încredere, arată Balint.
„Pe baza experiențelor - reale sau percepute - din ultimele decenii, s-a conturat o imagine nefavorabilă asupra modului în care funcționează instituțiile statului: un 'sac fără fund', gestionat ineficient. Se resimte nevoia unor noi abordări, chiar dacă nu este clar încă ce alternativă ar fi cu adevărat viabilă. Paralele similare pot fi observate și în alte democrații, unde idealul democratic însuși pare să fi obosit odată cu trecerea timpului.”
În plan economic, România se confruntă cu așa-numitele „deficite gemene”, bugetar și de cont curent, care au atins valori greu de susținut.
„Discutăm despre deficite gemene de 8-9% din PIB, imposibil de acoperit exclusiv din surse interne. Anul 2024 a afectat sever credibilitatea țării: deficitul estimat inițial la circa 6% din PIB a urcat la 9,3% până la sfârșitul anului într-un context electoral prelungit și deosebit de zgomotos.”
În acest context, Balint propune un parcurs în trei pași pentru revenirea la echilibru bugetar și restaurarea încrederii.
„Primul pas: creșterea substanțială a eficienței cheltuielilor publice - inclusiv închiderea 'găurilor' bugetare evidente. Al doilea pas: consolidarea veniturilor, unde statisticile internaționale indică clar că România înregistrează un decalaj considerabil în ceea ce privește eficiența colectării - TVA-ul fiind un exemplu emblematic. Într-o societate funcțională, evitarea contribuției la povara comună nu poate fi acceptată, iar nivelul evaziunii trebuie redus substanțial. Dacă, după parcurgerea acestor două etape, resursele rămân insuficiente pentru furnizarea de servicii publice de calitate sau pentru gestionarea unor crize colective, abia atunci devine justificabilă a treia etapă: majorarea taxelor și a impozitelor.”
Totuși, recunoaște că aplicarea acestui plan este dificilă și consumatoare de timp, iar presiunea partenerilor internaționali este în creștere.
„Dintre aceștia, primul este de departe cel mai complex și lent, în timp ce ultimul poate fi aplicat relativ rapid. Totuși, răbdarea partenerilor externi pare să fi ajuns la limită. Este greu de crezut că atât Comisia Europeană, cât și agențiile de rating și piețele vor mai accepta narațiunea potrivit căreia ajustarea bugetară se poate realiza exclusiv prin reducerea cheltuielilor și îmbunătățirea colectării.”
„Într-un orizont de doar câteva zile/săptămâni va fi nevoie de măsuri fiscale concrete pentru a asigura finanțarea economiei în condiții sustenabile. În absența acestora, scumpirea și restrângerea accesului la finanțare pentru stat se va transmite rapid în sectorul privat – un risc major pe termen scurt, care trebuie atent gestionat.”
Din perspectiva rolului statului în economie, Csaba Balint subliniază că o analiză a fluxurilor financiare din sectorul public este necesară pentru a înțelege unde se duc fondurile colectate prin taxe și împrumuturi.
„Se poate observa că o parte substanțială a veniturilor publice este direcționată către plata pensiilor și a altor transferuri sociale. O a doua categorie importantă este reprezentată de salariile din sectorul public, iar o a treia – de consumul intermediar.”
Acest tablou întărește percepția că statul este un administrator ineficient, însă Balint atrage atenția că trebuie să distingem între percepții și realități.
„Există un consens larg, atât în plan social, cât și profesional, că statul ar trebui să devină considerabil mai eficient. Însă adevărata întrebare rămâne: cât de mare este potențialul real de economisire pe partea de cheltuieli?”
În 2024, cheltuielile publice au depășit 40% din PIB – un record istoric pentru România, dar sub media UE. Totuși, spațiul de ajustare este limitat.
„Zonele în care, teoretic, s-ar putea realiza economii – servicii publice generale, relații economice și alte cheltuieli – se situează, per ansamblu, la niveluri comparabile sau ușor peste media europeană. Totuși, chiar și aici, spațiul de manevră este limitat. De exemplu, cheltuielile cu dobânzile (incluse în categoria serviciilor publice generale) vor continua să crească, pe fondul unei datorii publice ridicate și a dobânzilor mai mari.”
În concluzie, chiar dacă România are un stat relativ mare, eficiența guvernanței este cea care contează, nu dimensiunea în sine, subliniază oficialul BNR.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
