România riscă să intre în colaps și să ajungă mai rău decât Grecia. Ce se mai poate face?

România traversează una dintre cele mai periculoase perioade economice din ultimii 20 de ani, cu un deficit bugetar alarmant de 9,3% din PIB – cel mai mare din Uniunea Europeană.

Situația actuală amintește dureros de criza prin care a trecut Grecia în urmă cu 16 ani, când țara a ajuns la colaps cu un deficit de 10% și a fost forțată să aplice măsuri de austeritate drastice sub supravegherea FMI și a partenerilor europeni. Pericolul pentru România este nu doar comparabil, ci ar putea deveni chiar mai grav.

Un tablou economic sumbru: norii negri s-au adunat

România cheltuie mai mult decât își permite și se împrumută din ce în ce mai scump. Președintele interimar Ilie Bolojan a avertizat că, în lipsa unor măsuri dure, țara riscă o recesiune profundă. El propune trei direcții esențiale pentru redresare: eliminarea cheltuielilor inutile, eficientizarea companiilor de stat și reducerea cheltuielilor publice.

Situația este recunoscută și de BNR, care a identificat dezechilibrul bugetar drept „cea mai gravă amenințare la adresa stabilității financiare”. Raportul instituției din aprilie 2025 avertizează că o corecție va fi „inevitabilă și dureroasă”, cu sau fără sprijinul partenerilor internaționali.

Risc de retrogradare la nivel „junk”

Agențiile de rating au început deja să emită avertismente clare. Fitch a menținut ratingul României la „BBB-” cu perspectivă negativă, dar nu exclude retrogradarea la nivelul „junk” dacă nu se face consolidarea fiscală cerută. S&P Global Ratings a emis un semnal similar, iar pe 8 august 2025, Fitch ar putea da verdictul decisiv. Un astfel de pas ar însemna o creștere semnificativă a costurilor de împrumut pentru stat și sectorul privat, cu efecte catastrofale în lanț.

Lecția Greciei: Austeritate, privatizări și sacrificii

Pentru a evita incapacitatea de plată, Grecia a fost forțată, începând din 2010, să adopte măsuri dure: înghețarea salariilor, reducerea pensiilor, vânzarea de active și privatizarea unor sectoare strategice. România pare să se îndrepte spre același drum, însă cu mai puține instrumente la dispoziție. Economia locală este mai vulnerabilă, sistemul public este mai ineficient, iar colectarea veniturilor fiscale rămâne rușinos de scăzută – sub 27% din PIB, față de media UE de peste 40%.

Soluții dureroase, dar necesare

Analistul Dragoș Cabat susține că majorarea TVA este iminentă – o soluție rapidă pentru a reduce deficitul cu 2-3 puncte procentuale, dar cu efecte inflaționiste certe. Daniel Dăianu, fost membru în conducerea BNR, atrage atenția că lipsa unei viziuni bugetare coerente a condus România în această situație și că este imposibilă o corecție fiscală doar prin tăieri de cheltuieli – veniturile trebuie crescute urgent.

Alternativa FMI: ultimul colac de salvare

Analistul Adrian Negrescu avertizează că, în lipsa unor măsuri interne curajoase, România va ajunge inevitabil în brațele FMI. Acesta va impune condiții dure: tăieri de personal în sectorul public, concedieri, vânzarea de companii de stat și creșteri de taxe. În opinia sa, singura cale de evitare a acestui scenariu ar fi utilizarea eficientă a fondurilor europene, oprirea investițiilor inutile și stimularea mediului de afaceri prin reduceri de taxe.

2027 – anul prăbușirii?

Profesorul Bogdan Glăvan atrage atenția asupra unui moment critic ce se profilează la orizont: anul 2027, când se va încheia PNRR și România va rămâne fără una dintre sursele principale de creștere economică. Datoria publică este în creștere accelerată și ar putea depăși pragul de 70% din PIB. Lipsa unei reforme fiscale autentice, a unei eficientizări a cheltuielilor și a unei colectări eficiente va agrava situația, scrie Adevarul.

Ce se mai poate face?

România nu mai are timp de promisiuni și planuri vagi. Măsurile trebuie să fie ferme, rapide și coerente:

1. Reducerea cheltuielilor publice aberante – renunțarea la investiții populiste precum stadioane, săli de sport și monumente inutile.
2. Reforma administrației și a companiilor de stat – reducerea aparatului bugetar supradimensionat și profesionalizarea conducerii în firmele de stat.
3. Creșterea veniturilor fiscale prin combaterea evaziunii și lărgirea bazei de impozitare, nu prin mărirea poverii asupra celor deja corecți.
4. Privatizarea activelor neesențiale și listarea companiilor profitabile la bursă pentru atragerea de capital.
5. Accelerarea absorbției fondurilor europene – cu o echipă competentă și obiective clare.
6. Un pact politic pentru consolidare fiscală, care să garanteze continuitatea măsurilor, indiferent de rotațiile la putere.