Uzina de gaz natural lichefiat din Sahalin a fost inaugurată, dar nu va produce efectiv decât anul viitor. Capacitatea sa este de 9,8 milioane de tone de gaz, adică 4 la sută din producţia mondială. Circa 65 de procente din cantitate merg în Japonia, iar Statele Unite şi Coreea de Sud îşi împart restul.
Uzina este punctul forte al proiectului Sahalin 2, în valoare de 20 de miliarde de dolari, condus de Gazprom după o foarte controversată schimbare de proprietar în 2007. Mai precis, Gazprom a pus atunci mâna pe 50 la sută plus o acţiune din proiectul gestionat de Shells, după ce grupul anglo-olandez a fost acuzat că a provocat în zonă grave pagube ecologice.
Gazprom triumfă acum. La fel puterea de la Moscova. Cât despre prezenţa premierului nipon Taro Aso la inaugurare, aceasta conţine două mesaje importante: cel dintâi este că Japonia vrea să-şi reducă puternica dependenţă de resursele energetice din Orinetul Mijlociu.
Al doilea, este voinţa autorităţilor de la Tokyo de a rezolva diferendul teritorial cu Rusia privind insulele Kurile. A lăsat să se înţeleagă acest lucru însuşi primul ministru, primul şef de guvern nipon care face o vizită pe insulă după al doilea război mondial, când Japonia controla partea sa de sud vecină cu arhipelagul Kurilelor.
Cele patru insule fac, încă de la capitularea Japoniei în 1945, obiectul unui conflict teritorial între Moscova şi Tokyo: japonezii le revendică, iar Rusia nu cedează, motiv pentru care cele două ţări nu au semnat nici până acum un tratat de pace după toate rigorile. Premierul nipon a anunţat o vizită a omologului său rus Vladimir Putin la Tokyo, cînd, fără îndoială, va fi abordat şi dosarul Kurilelor.
