Valentin Moldovan, unul dintre marii artiști ai generației de aur a folkului românesc și membru marcant al Cenaclului Flacăra, a încetat din viață la vârsta de 67 de ani.
S-a stins folkistul Valentin Moldovan, voce emblematică a genului
Lumea muzicii românești este din nou în doliu. Valentin Moldovan, unul dintre cei mai iubiți artiști folk ai generației ’70–’80 și membru al legendarului Cenaclu Flacăra, s-a stins din viață la doar 67 de ani. Născut în Bistrița-Năsăud, dar stabilit mai târziu în Maramureș, Valentin Moldovan a fost o voce emblematică a folkului românesc, un artist autentic, pasionat, și un om care a știut să pună suflet în fiecare vers. Moartea sa vine la doar șase luni după dispariția lui Ghiță Danciu, colegul său din trupa Orizont 77, cu care a împărțit scena, turneele și aplauzele publicului timp de decenii.
Valentin Moldovan a intrat în Cenaclul Flacăra în anul 1984, după ce a câștigat Festivalul Național „Baladele Dunării” și competiția „Totuși Iubirea”, coordonată de Adrian Păunescu. De acolo, drumul său artistic a devenit sinonim cu emoția, poezia și respectul pentru public. Pentru generații, ardeleanul Moldovan a fost vocea unei epoci, prin cântece cu mesaj.

”Rău mă dor ochii, mă dor” – cântecul pe care l-a lansat în 1977 și care, 40 de ani mai târziu, a renăscut la petrecerile românești
Cea mai cunoscută creație a lui Valentin Moldovan, „Balada fulgerată de vânt”, a fost reluată și reinterpretată de-a lungul anilor, devenind celebră sub titlul „Rău mă dor ochii, mă dor”. Piesa a fost descrisă de regretatul jurnalist George Stanca drept „al doilea cântec care se confundă cu folclorul românesc, după ‘Om bun’ al lui Dan Aldea”. În doar câteva luni de la lansare, melodia a fost preluată de publicul din întreaga țară, fiind cântată la festivaluri, în concerte și la petrecerile românilor de pretutindeni. „Balada lui Valentin Moldovan are un nume și un autor. Numai că mediul e altul – poporul. A fost adoptată de oameni ca un cântec vechi, anonim. Și asta e cea mai mare victorie a unui artist”, scria George Stanca într-un articol dedicat artistului -






