S-au schimbat simptomele la variola maimuței. Cum se manifestă boală în Europa

S-au modificat simptomele la variola maimuței din Europa. Acestea sunt cu mult diferite față de cele raportate la cazurile din Africa. Primii britanici cu variola maimuţei, boală care se răspândeşte din primăvară în lume, prezentau simptome diferite de cele depistate în ţările africane unde această afecţiune era limitată anterior, arată un studiu publicat sâmbătă. În timp ce o criză de febră a fost considerată aproape sistematică în variola maimuţelor, puţin peste jumătate dintre pacienţii studiaţi în Marea Britanie au avut-o, notează acest studiu publicat în Lancet Infectious Diseases, potrivit AFP, citată de Agerpres. Efectuat pe aproximativ cincizeci de pacienţi, acest studiu, încă limitat, este unul dintre primele care caracterizează specificul clinic al actualei epidemii de variola maimuţei. Această boală era anterior limitată la zece ţări africane. Însă, de câteva luni multe cazuri, peste 3.000 conform ultimelor informaţii de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), au fost înregistrate în Europa şi pe continentul american.

Cele mai multe cazuri au fost raportate în Marea Britanie

Marea Britanie este una dintre primele ţări în care au fost raportate cazuri anul acesta, de unde şi interesul acestui studiu bazat pe observaţiile făcute la sfârşitul lunii mai, când fuseseră înregistraţi doar o sută de pacienţi britanici. Eşantionul corespunde aşadar la mai mult de jumătate dintre pacienţii cunoscuţi din ţară la momentul respectiv. Şi, printre ei, variola maimuţelor s-a manifestat diferit de ceea ce era cunoscut în Africa. Nu numai că accesele de febră sunt mai puţin frecvente, dar par şi mult mai scurte şi necesită mult mai puţine spitalizări. În ceea ce priveşte leziunile tipice ale bolii, acestea sunt cel mai adesea concentrate în jurul organelor genitale. În cazurile anterioare, acestea erau în general mai mari, ajungând de exemplu la faţa sau la ceafă. Pentru autorii studiului, acest specificitate sugerează că primele cazuri britanice s-au infectat prin contact în timpul relaţiilor sexuale. Această ipoteză, care trebuie distinsă clar de ideea că boala s-a transmis pe cale sexuală, corespunde noţiunii bine stabilite că infectarea este posibilă prin atingerea unei leziuni cutanate la un alt pacient. Majoritatea cazurilor europene şi americane au fost înregistrate până acum la bărbaţi care au avut relaţii homosexuale, dar nu sunt singurii vizaţi. Mai pe larg, autorii studiului consideră că observaţiile lor pledează pentru lărgirea definiţiei bolii pentru a depista mai bine cazurile noi, fără a insista, de exemplu, atât de mult pe o febră. Aceste simptome diferite nu înseamnă că epidemia actuală se datorează unei noi versiuni a virusului, aşa cum subliniază alţi cercetători. „Nu există nicio modificare genetică majoră” în virusurile secvenţiate la pacienţii actuali, a remarcat pneumologul Hugh Adler pentru AFP. El susţine că, în Africa, multe cazuri, fără febră sau cu leziuni limitate, s-ar putea să fi trecut nedetectate.