Stephen Blank este din 1989 expert al Institutului pentru Studii Strategice pe probleme privind blocul sovietic şi lumea postsovietică şi profesor la Colegiul Militar din SUA. Blank a fost profesor asociat şi la Centrul Aerospaţial pentru Cercetare, Doctrină şi Educaţie şi a predat şi la Universitatea din Texas şi cea din California.
Într-o amplă analiză publicată pe pagina de internet a Proiectului Central Eurasiatic, Eurasia.net, Blank scrie că "luna iulie a reprezentat un moment de răscruce în evoluţiile privind proiectele energetice din regiunea caspică şi a Mării Negre". Proiectul Nabucco a reuşit o revenire notabilă, în timp ce concurentul său susţinut de Rusia, South Stream, pare să piardă teren, consideră el. În acelaşi timp, Blank avertizează că nesiguranţa privind cererea păstrează încă deschisă posibilitatea ca niciuna dintre conducte să nu devină realitate vreodată.
"Două evenimente recente au contribuit la reconfigurarea jocurilor energetice regionale - semnarea la 13 iulie a acordului pentru Nabucco şi recentele alegeri din Bulgaria. Ceremonia de semnare a acordului pentru Nabucco - implicând Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria - a semnalat că după o lungă perioadă de ezitare, proiectul susţinut de UE şi SUA câştigă, în sfârşit, teren", scrie expertul.
"Între timp, alegerile din Bulgaria au adus la putere un om, fostul primar la Sofiei, Boiko Borisov, care deja a declarat că şi-ar dori ca Bulgaria să părăsească consorţiul pentru South Stream. Fără Bulgaria, proiectul South Stream este ca şi îngropat. Oficialii ruşi au încercat să minimalizeze comentariile lui Borisov, evaluându-le drept euforie postelectorală, potrivit cotidianului rusesc Kommersant", continuă el.
Un factor major ce va decide care dintre cele două conducte va fi construită până la urmă este chestiunea cererii de gaz natural, iar condiţiile pentru fiecare dintre variante sunt dificile, consideră Blank. Producătorii din Asia Centrală trebuie să aibă capacitatea să furnizeze mari cantităţi de gaz prin mai multe ţări, până ce resursele îşi ating destinaţia finală. Cu cât sunt implicate mai multe ţări, cu atât creşte gradul de dificultate a realizării proiectului. Nabucco şi South Stream sunt şi mai problematice din cauza preocupărilor privind mediul pe care le presupune construirea unor conducte energetice.
În plus, mai scrie analistul, cererea trebuie să justifice enormele costuri pe care le implică punerea în practică a acestor proiecte. Dacă cererea este redusă, aşa cum este în prezent, este posibil ca niciunul dintre proiecte să nu fie profitabile. Din moment ce nimeni nu poate spune când îşi vor reveni preţurile şi cererea, cei implicaţi în construirea acestor rute energetice ezită să demareze proiectele. În prezent pare puţin probabil ca South Stream sau Nabucco să avanseze aşa cum era prevăzut iniţial şi să respecte termenele prevăzute. Potrivit planurilor, Nabucco ar trebui să fie operaţional din 2014, iar South Stream din 2015.
"Până acum, Nabucco părea să fie conducta cea mai expusă la riscul de a fi abandonată, dar acum South Stream pare proiectul care se vede ameninţat, iar Bulgaria s-a conturat drept cea mai slabă componentă a puzzle-ului South Stream. Tensiunile dintre Kremlin şi Sofia au devenit evidente la începutul anului 2009, când Bulgaria a respins o ofertă a monopolului de stat Gazprom, care dorea să cumpere 50% din reţelele de distribuţie ale ţării. Nu s-a stabilit încă dacă Rusia va trebui să construiască o nouă conductă sau dacă va putea să se folosească de reţeua existentă a Bulgariei. Faptul că Borisov a ajuns la putere pare o complicaţie suplimentară pentru viitorul South Stream în Bulgaria", comentează Stephen Blank.
Până în luna mai, viitorul părea promiţător pentru South Stream, consideră expertul. La o ceremonia desfăşurată la Soci, liderii ruşi, alături de cei din Bulgaria, Grecia, Italia şi Serbia au semnat un acord care părea să dea South Stream un avans considerabil faţă de Nabucco. Printre altele, concernul energetic italian ENI a fost de acord să dubleze capacitatea anuală a South Stream, la 63 de miliarde de metri cubi de gaz.
Se prea poate însă, remarcă expertul, ca originile deteriorării situaţiei South Stream să fie exact în aceste acorduri semnate în mai. ENI, de exemplu, a forţat extinderea conductei pentru că doreşte să vândă gaz de-a lungul rutei, nu numai în Italia. De aceea, a solicitat creşterea potenţialului de alimentare a South Stream. Aceste pretenţii au generat unele tensiuni cu Rusia.
În plus, se mai arată în analiză, finanţarea pentru aceste conducte nu mai mare atât de sigură ca în trecut. În aprilie, Gazprom a trebui să răscumpere partea sa dintr-o conductă de petrol de la ENI cu mult peste preţul pieţei, iar Italia caută acum garanţii din partea Gazprom privind implicarea sa în finanţarea South Stream. În plus, Turkmenistanul blochează vânzarea de gaze către Rusia, după ce o conductă a Gazprom a explodat în aprilie, iar acum tatonează terenul cu Nabucco şi South Stream pentru a obţine cel mai bun preţ. Nici Azerbaidjanul nu şi-a luat niciun angajament faţă de Rusia.
Stephen Blank invocă şi "lăcomia" Rusiei drept un motiv în plus pentru reducerea şanselor proiectului South Stream. Aşa cum este gândită momentan, conducta urmează să traverseze peste 1000 de kilometri pe sub Marea Neagră, o mare parte fiind regiuni cu ape foarte adânci. Moscovei îi lipseşte tehnologia complexă pentru astfel de construcţii, cât şi banii necesari. Cu toate acestea, Moscova ţine neapărat să deţină majoritatea în acest proiect, cerând, în acelaşi timp, ca participanţii europeni să plătească partea de construcţie. În condiţiile actuale, rezultatul scontat de Moscova pare destul de puţin probabil de obţinut, evaluează analistul.
În plus, continuă analiza, South Stream pare să se afle şi în urma altor două proiecte majore de pe lista de priorităţi ale Kremlinului - dezvoltarea câmpurilor gazeifere din Iamal şi Ştokman. Unii experţi susţin că rezervele de la Iamal trebuie neaparat exloatate pentru ca South Stream să abă o sursă adecvată de alimentare. Problema Rusiei este, însă, că actualele condiţii economice nefavorabile au forţat Gazprom să îşi reducă investiţiile cu 26% în 2009.
"Provocările tehnice şi financiare cu care se confruntă South Stream vor fi pe deplin cunoscute abia după încheierea studiilor de fezabilitate. Fără astfel de studii nimeni nu poate verifica dacă parametrii oferiţi de Moscova sunt corecţi. Rusia susţine că South Stream va costa în jur de 15 miliarde de dolari, dar unii analişti occidental au avansat costuri care se apropie de 45 de miliarde de dolari", mai scrie expertul.
Finanţarea rămâne principala preocupare şi pentru Nabucco. Într-adevăr, în actualele condiţii, se poate ca niciuna dintre conducte să nu funcţioneze prea curând, lăsând Europa şi Rusia complet dependente de rutele din Ucraina. Aceasta este o perspectivă care nu atrage pe nimeni, având în vedere recentele tensiuni din relaţiile dintre Moscova şi Kiev. "Singura previziune care poate fi făcută cu încredere este că aceste conducte vor continua să fie o sursă de intense tensiuni geopolitice în regiunea Capsică şi a Mării Negre", concluzionează Stephen Blank.
Proiectul Central Eurasiatic este un program al Institutului pentru o Societate Deschisă din New York şi are ca scop să dezvolte o dezbatere cât mai consistentă din punct de vedere informaţional despre evoluţiile sociale, politice şi economice din Caucaz şi Asia Centrală.
Într-o amplă analiză publicată pe pagina de internet a Proiectului Central Eurasiatic, Eurasia.net, Blank scrie că "luna iulie a reprezentat un moment de răscruce în evoluţiile privind proiectele energetice din regiunea caspică şi a Mării Negre". Proiectul Nabucco a reuşit o revenire notabilă, în timp ce concurentul său susţinut de Rusia, South Stream, pare să piardă teren, consideră el. În acelaşi timp, Blank avertizează că nesiguranţa privind cererea păstrează încă deschisă posibilitatea ca niciuna dintre conducte să nu devină realitate vreodată.
"Două evenimente recente au contribuit la reconfigurarea jocurilor energetice regionale - semnarea la 13 iulie a acordului pentru Nabucco şi recentele alegeri din Bulgaria. Ceremonia de semnare a acordului pentru Nabucco - implicând Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria - a semnalat că după o lungă perioadă de ezitare, proiectul susţinut de UE şi SUA câştigă, în sfârşit, teren", scrie expertul.
"Între timp, alegerile din Bulgaria au adus la putere un om, fostul primar la Sofiei, Boiko Borisov, care deja a declarat că şi-ar dori ca Bulgaria să părăsească consorţiul pentru South Stream. Fără Bulgaria, proiectul South Stream este ca şi îngropat. Oficialii ruşi au încercat să minimalizeze comentariile lui Borisov, evaluându-le drept euforie postelectorală, potrivit cotidianului rusesc Kommersant", continuă el.
Un factor major ce va decide care dintre cele două conducte va fi construită până la urmă este chestiunea cererii de gaz natural, iar condiţiile pentru fiecare dintre variante sunt dificile, consideră Blank. Producătorii din Asia Centrală trebuie să aibă capacitatea să furnizeze mari cantităţi de gaz prin mai multe ţări, până ce resursele îşi ating destinaţia finală. Cu cât sunt implicate mai multe ţări, cu atât creşte gradul de dificultate a realizării proiectului. Nabucco şi South Stream sunt şi mai problematice din cauza preocupărilor privind mediul pe care le presupune construirea unor conducte energetice.
În plus, mai scrie analistul, cererea trebuie să justifice enormele costuri pe care le implică punerea în practică a acestor proiecte. Dacă cererea este redusă, aşa cum este în prezent, este posibil ca niciunul dintre proiecte să nu fie profitabile. Din moment ce nimeni nu poate spune când îşi vor reveni preţurile şi cererea, cei implicaţi în construirea acestor rute energetice ezită să demareze proiectele. În prezent pare puţin probabil ca South Stream sau Nabucco să avanseze aşa cum era prevăzut iniţial şi să respecte termenele prevăzute. Potrivit planurilor, Nabucco ar trebui să fie operaţional din 2014, iar South Stream din 2015.
"Până acum, Nabucco părea să fie conducta cea mai expusă la riscul de a fi abandonată, dar acum South Stream pare proiectul care se vede ameninţat, iar Bulgaria s-a conturat drept cea mai slabă componentă a puzzle-ului South Stream. Tensiunile dintre Kremlin şi Sofia au devenit evidente la începutul anului 2009, când Bulgaria a respins o ofertă a monopolului de stat Gazprom, care dorea să cumpere 50% din reţelele de distribuţie ale ţării. Nu s-a stabilit încă dacă Rusia va trebui să construiască o nouă conductă sau dacă va putea să se folosească de reţeua existentă a Bulgariei. Faptul că Borisov a ajuns la putere pare o complicaţie suplimentară pentru viitorul South Stream în Bulgaria", comentează Stephen Blank.
Până în luna mai, viitorul părea promiţător pentru South Stream, consideră expertul. La o ceremonia desfăşurată la Soci, liderii ruşi, alături de cei din Bulgaria, Grecia, Italia şi Serbia au semnat un acord care părea să dea South Stream un avans considerabil faţă de Nabucco. Printre altele, concernul energetic italian ENI a fost de acord să dubleze capacitatea anuală a South Stream, la 63 de miliarde de metri cubi de gaz.
Se prea poate însă, remarcă expertul, ca originile deteriorării situaţiei South Stream să fie exact în aceste acorduri semnate în mai. ENI, de exemplu, a forţat extinderea conductei pentru că doreşte să vândă gaz de-a lungul rutei, nu numai în Italia. De aceea, a solicitat creşterea potenţialului de alimentare a South Stream. Aceste pretenţii au generat unele tensiuni cu Rusia.
În plus, se mai arată în analiză, finanţarea pentru aceste conducte nu mai mare atât de sigură ca în trecut. În aprilie, Gazprom a trebui să răscumpere partea sa dintr-o conductă de petrol de la ENI cu mult peste preţul pieţei, iar Italia caută acum garanţii din partea Gazprom privind implicarea sa în finanţarea South Stream. În plus, Turkmenistanul blochează vânzarea de gaze către Rusia, după ce o conductă a Gazprom a explodat în aprilie, iar acum tatonează terenul cu Nabucco şi South Stream pentru a obţine cel mai bun preţ. Nici Azerbaidjanul nu şi-a luat niciun angajament faţă de Rusia.
Stephen Blank invocă şi "lăcomia" Rusiei drept un motiv în plus pentru reducerea şanselor proiectului South Stream. Aşa cum este gândită momentan, conducta urmează să traverseze peste 1000 de kilometri pe sub Marea Neagră, o mare parte fiind regiuni cu ape foarte adânci. Moscovei îi lipseşte tehnologia complexă pentru astfel de construcţii, cât şi banii necesari. Cu toate acestea, Moscova ţine neapărat să deţină majoritatea în acest proiect, cerând, în acelaşi timp, ca participanţii europeni să plătească partea de construcţie. În condiţiile actuale, rezultatul scontat de Moscova pare destul de puţin probabil de obţinut, evaluează analistul.
În plus, continuă analiza, South Stream pare să se afle şi în urma altor două proiecte majore de pe lista de priorităţi ale Kremlinului - dezvoltarea câmpurilor gazeifere din Iamal şi Ştokman. Unii experţi susţin că rezervele de la Iamal trebuie neaparat exloatate pentru ca South Stream să abă o sursă adecvată de alimentare. Problema Rusiei este, însă, că actualele condiţii economice nefavorabile au forţat Gazprom să îşi reducă investiţiile cu 26% în 2009.
"Provocările tehnice şi financiare cu care se confruntă South Stream vor fi pe deplin cunoscute abia după încheierea studiilor de fezabilitate. Fără astfel de studii nimeni nu poate verifica dacă parametrii oferiţi de Moscova sunt corecţi. Rusia susţine că South Stream va costa în jur de 15 miliarde de dolari, dar unii analişti occidental au avansat costuri care se apropie de 45 de miliarde de dolari", mai scrie expertul.
Finanţarea rămâne principala preocupare şi pentru Nabucco. Într-adevăr, în actualele condiţii, se poate ca niciuna dintre conducte să nu funcţioneze prea curând, lăsând Europa şi Rusia complet dependente de rutele din Ucraina. Aceasta este o perspectivă care nu atrage pe nimeni, având în vedere recentele tensiuni din relaţiile dintre Moscova şi Kiev. "Singura previziune care poate fi făcută cu încredere este că aceste conducte vor continua să fie o sursă de intense tensiuni geopolitice în regiunea Capsică şi a Mării Negre", concluzionează Stephen Blank.
Proiectul Central Eurasiatic este un program al Institutului pentru o Societate Deschisă din New York şi are ca scop să dezvolte o dezbatere cât mai consistentă din punct de vedere informaţional despre evoluţiile sociale, politice şi economice din Caucaz şi Asia Centrală.
