“Valoarea pieţei va creşte în contextul crizei financiare internaţionale, şi sectoare cum ar fi construcţiile vor genera dispute când nu vor mai fi finanţate, proiectele vor fi stopate şi vor fi constrânşi să înceapă un arbitraj”, a spus pentru standard.ro Tiberiu Csaki, managing counsel al Salans Bucureşti.
O tendinţă a pieţei de avocatură de business, la nivel global, se referă la reconversia profesională a avocaţilor din zona de real estate, de banking sau de finance - domenii dintre cele mai afectate de criza financiară, spre arii de practică avantajate de criză, ca zona litigiilor, fuziuni şi achizitii, energie.
Perdanţii pieţei de avocatură de business sunt firmele de profil care mizează pe avocaţi specializaţi într-o arie de practică foarte îngustă, spune Barton Legum, partener Salans Paris.
“Cred că sunt multe firme internaţionale care au un număr mare de specialişti-avocaţi care au făcut un singur lucru în întreaga lor carieră, şi mai cred că firmele anglo-saxone tind să urmeze acest model, tind să aibă avocaţi care au făcut un tip particular de tranzacţii pe pieţe de capital, în întreaga lor carieră, un domeniu foarte îngust. Şi astfel de firme, când pieţele de capital vor încremeni, vor avea o problemă uriaşă, pentru că au oameni care au facut numai asta şi nu ştiu să facă şi altceva”, a spus pentru standard.ro Legum.
Printre competitorii Salans la nivel local se numără Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), Ţuca Zbârcea & Asociaţii, Boştină şi Asociaţii, Muşat & Asociaţii, Popovici Niţu & Asociaţii.
Tiberiu Csaki, managing counsel Salans Bucureşti: valoarea pieţei de arbitraj va creşte în contextul crizei financiare internaţionale
Care este potenţialul pieţei de arbitraj în acest moment?
Jean-Cristophe Honlet: Piaţa de arbitraj are un potenţial extraordinar. Sunt aproximativ 600 de dosare de arbitraje, aduse în fiecare an, la Camera de Comerţ Internaţional. Mai exact, anul trecut au fost aduse 663 de arbiraje la Camera de Comerţ Internaţional de la Paris, cu 10% mai mult decât în 2007.
Dincolo de această valoare, cred că principalul motiv pentru care piaţa de arbitraj are un potenţial extraordinar este neutralitatea. Este un avantaj foarte mare în piaţa de arbitraj, să aduci disputa înaintea unor arbitrii neutri, care nu sunt dependenţi de o anumită Curte de Judecată. Prin urmare, neutralitatea este principalul motiv pentru care piaţa de arbitraj are un potenţial foarte mare.
Cât costă un arbitraj versus o procedură convenţională în instanţă?
Jean-Cristophe Honlet: Are un potential foarte mare de a costa mai puţin, pentru că în cazul arbitrajelor nu există procedura de recurs, deci nu se mai judecă din nou întregul caz. Dar desigur, depinde de tipul de cazuri de arbitraj, aşa cum poti avea un arbitraj care se ridică la câteva zeci de mii de dolari, poţi avea de asemenea cazuri de arbitraj foarte complexe care costă câteva milioane de dolari.
Barton Legum: Pentru o astfel de procedură într-o instanţă naţională nu plăteşti judecătorul, statul plăteşte judecătorul, dar într-un arbitraj trebuie să angajezi un judecător şi de asemenea un arbitru. Şi îi plăteşti pentru a-ţi decide cazul. Prin urmare, cheltuielile sunt mai mari decât într-o instanţă naţională.
Există un pattern al companiilor care optează pentru arbitraj?
Tiberiu Csaki: Din experienţa noastră, corporaţiile străine recurg la arbitraj, iar principalul motiv pentru care aleg acest lucru este acela de a avea o decizie neutră asupra disputei. Mai este de asemenea chestiunea costurilor. Din statisticile de la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, au fost înregistrate 163 de cazuri de arbitraje, dintre care doar 10 arbitraje internaţionale în acest an. Observăm creşterea numărului de arbitraje domestice în trendul ascedent al arbitrajelor internaţionale.
Barton Legum: Din perspectiva noastră, sunt câteva arii de business în care arbitrajul este o procedură foarte folosită. De exemplu, în construcţii este foarte comun să ai clauze de arbitraj. Şi de asemenea, avem un număr în creştere de clauze arbitrale în tranzacţiile imobiliare internaţionale, în fuziunile internaţionale, şi în cazul achiziţiilor internaţionale, dar şi într-o serie de alte contracte, de asemenea. O situaţie atipica o reprezintă arbitrajul în sectorul financiar, cu excepţia cazului în care ne referim la o achiziţie internaţională. Arbitrajul este astăzi cea mai obişnuită formă de dispută folosită într-un context internaţional. A devenit procedura standard de a rezolva disputele, pentru că este percepută ca fiind neutră.
Care a fost valoarea pieţei locale de arbitraj în 2008 şi cum estimati că va evolua în următorii doi ani?
Tiberiu Csaki: Din păcate, nu cred că avem la dispoziţie statistici exacte cu privire la valoarea pieţei. Principalul motiv pentru care nu dispunem de aceste date este acela că cele mai multe arbitraje sunt confidenţiale. Companiile nu divulgă existenţa disputei. Prin urmare, este imposibil să ştim cu certitudine valoarea totală a disputei. Nu cred că există statistici reale în această privinţă, dar, totuşi, în termeni de prognoză, valoarea pieţei va creşte în contextul crizei financiare internaţionale şi pe de alta parte, sectoare cum ar fi construcţiile vor genera dispute când nu vor mai fi finanţate, proiectele vor fi stopate şi vor fi constrânşi să înceapă un arbitraj.
Barton Legum: A fost o perioadă anul trecut când criza era abia la început, perioada în care companiile păreau să-şi fi stopat activitatea, încercând să îşi reevalueze business-plan-ul şi propria viziune asupra lumii. Pentru ca apoi, în ultimele câteva luni, companiile să înceapă să ia decizii din nou. Şi în acest interval, s-au înregistrat, în ceea ce ne priveşte, un numar în creştere de cazuri de arbitraj. Şi, în funcţie de modul în care va evolua lumea în următoarele luni, numărul acestora va creşte substanţial. Grupul nostru este foarte ocupat acum.
Tiberiu Csaki: Am lărgit echipa noastră locală la 10 membri. Iar 10 membri înseamnă una dintre cele mai mari echipe din România.
Cum resimt firmele de avocatura impactul crizei financiare, din prisma reconversiei profesionale a avocaţilor, spre arii de business mai profitabile? Cât de dificil este acest proces pentru actorii implicaţi?
Tiberiu Csaki: În echipa noastra avem patru oameni care provin de la alte departamente, ei s-au implicat în trecut în litigii şi arbitraje, tocmai de aceea i-am antrenat să devină arbitrii full-time.
Barton Legum: Cred că sunt multe firme internaţionale care au un număr mare de specialişti-avocaţi care au facut un singur lucru în întreaga lor carieră, şi mai cred că firmele anglo-saxone tind să urmeze acest model, tind să aibă avocaţi care au făcut un tip particular de tranzacţii pe pieţe de capital, în întreaga lor carieră, un domeniu foarte îngust. Şi astfel de firme, când pieţele de capital vor încremeni, vor avea o problemă uriaşă, pentru că au oameni care au făcut numai asta şi nu ştiu să facă şi altceva. În ceea ce priveşte Salans, majoritatea pieţelor în care operam sunt pieţe în care avocaţii sunt generalişti, cu expertiză cam pe orice nişă, prin urmare, este mai uşor să treaca de la o arie de practică la o alta. Prin urmare, nu cred că simţim impactul aşa de puternic cum îl resimt celelalte firme.
Unde are loc trainingul avocaţilor pentru a deveni arbitrii internaţionali? În România sau în străinatate?
Jean-Cristophe Honlet: Eu, Barton şi mulţi arbitrii internaţionali am învăţat foarte mult despre asta, practicând. Desigur, urmezi o Facultate de Drept, obţii o diplomă în drept internaţional, drept internaţional public, drept internaţional privat, dar cei mai mulţi care practică arbitrajul internaţional, au învăţat prin rezolvarea efectivă a cazurilor. Avem 60 de cazuri în lucru în acest moment, care constituie training pentru avocaţi. Acestea fiind spuse, există traininguri în Universităţi care se focalizează pe arbitraj internaţional: anumite universităţi americane, europene-ca cele din Geneva, Stockholm, care sunt centre universitare arbitrale importante. Poţi să obţii un training de specialitate, contractând o institutie arbitrală, cum ar fi ICC din Paris, sau Camera de Comerţ din România. Dar arbitrajul se află la răscrucea diferitelor culturi legale, trebuie să îl practici ca să îl inţelegi. Mult din ce şti este dobândit prin practică.
Tiberiu Csaki: Nu absolvi o şcoală arbitrală şi devii arbitru internaţional
Cum devii arbitru internaţional?
Barton Legum: Începi prin a încerca asta, profesând ca şi consilier. La început ca junior lawyer într-o echipă de avocaţi care lucrează la un arbitraj internaţional, şi, văzând ce implică asta, aduci argumente în faţa unei Curţi Arbitrale Internaţionale. Şi e diferit. Pentru că argumentezi în faţa unor judecători din afara sistemului. Dacă pledezi în faţa unor arbitrii din SUA, şi foloseşti în discurs o analogie care se referă la fotbal, va trece pe lângă ei, pentru că nu mulţi arbitrii americani ştiu multe lucruri despre fotbal. Poate despre fotbalul american, dar asta este cu totul altceva. Prin urmare, există un proces întreg de aclimatizare, pentru a întelege cum un avocat care provine dintr-o tradiţie culturală şi legală diferită, înţelege argumentele pe care le aduci. Asta e ceva ce poţi învăţa numai practicând. Şi mai este un aspect important: există o comunitate internaţională a arbitrilor internaţionali, şi dacă sunt consilier într-un caz, nu voi numi ca arbitru în acel caz pe cineva pe care nici nu îl cunosc, doar pentru că a absolvit unul dintre cele mai bune programe din această nişă. Trebuie să ştiu foarte multe despre cineva, înainte de a decide dacă îl numesc arbitru. O parte importantă a acestui proces este dezvoltarea unei reputaţii, să fii renumit printre colegii tai. Şi doar după ani de practică, oamenii vor începe să te considere eligibil pentru arbitru internaţional. Ajută să ai şi păr alb de asemenea.
Jean-Cristophe Honlet: Sistemul de mentoring este foarte important dacă vrei să-ţi construieşti o carieră, este important să mergi la o firmă de avocatură, la un profesor cu o reputaţie stabilită şi să înveţi direct de la sursă. Trebuie să înveţi de la nume mari care practică această profesie de mulţi ani, şi pe care mai târziu o transmit mai departe.
Care sunt Curţile Arbitrale spre care se îndreaptă companiile?
Tiberiu Csaki: Cele mai multe merg la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. Dar sunt de asemenea firme care se îndreaptă spre ICC-Curtea Internaţională de Arbitraj a Camerei de Comerţ Internaţional, şi spre LCI-Curtea Arbitrală Londoneză.
Câti arbitrii internaţionali sunt în România?
Tiberiu Csaki: Sunt înregistraţi 30-40 de arbitrii internaţionali.
Cum credeţi că va evolua această cifra în 2010?
Tiberiu Csaki: Va merge în sus.
Care sunt particularităţile pieţei locale de arbitraj în raport cu cele ale pieţei est-europene?
Barton Legum: în regiunea est-europeană, sunt ţări în care arbitrajul adaugă multă plus valoare. Şi observi constant este că acum când lucrurile s-au schimbat, brusc descoperi că persoana care semnează contractul ce conduce la investiţie, nu era autorizată să facă asta. Deci, abrupt, o companie produce un document care spune ca puterea avocatului pentru directorul care a semnat acest contract, a fost revocată cu o zi înainte de a-l semna. Prin urmare, el nu este autorizat să semneze contractul, după legile locale în vigoare. Argumente, sau mai bine spus-manevre ca aceasta pot avea ecou în anumite tribunale locale. Dar nu vor impresiona un arbitru internaţional, aşadar, datorită acestor particularităţi ale pieţei locale, arbitrajul este o caracteristică ce într-adevar adaugă plus valoare tranzacţiilor internaţionale.
Tiberiu Csaki: Ceea ce determină o companie locală să opteze pentru arbitraj este procedura complicată din Tribunalul de Stat, practicile adesea inconsistente ale Curţii de Judecată, şi dificultatea de a prognoza outcome-ul. Acestea au condus companiile româneşti la alegerea arbitrajului.
Care sunt particularităţile pieţei arbitrale din Vest?
Jean-Cristophe Honlet: Observăm creşterea valorii disputelor. Pentru a exemplifica, anul trecut am avut arbitraje în valoare totală de peste 50 de bilioane de dolari, mai mult decât acum 10 ani, chiar şi decât acum 5 ani, şi mizele tind să fie din ce in ce mai mari. O parte a acestui trend este explicabilă prin faptul că sunt din ce in ce mai multe arbitraje supuse regulilor unui tratat de investiţii, care se referă la arbitrajele aduse direct de un investitor împotriva unui stat. Aşadar, natura acestor dispute sporeşte mizele arbitrajului şi asta influenţează valoarea arbitrajului.
Barton Legum: Cred că numărul cazurilor se află de asemenea pe un trend ascendent, în toate marile Curţi Arbitrale Internaţionale, şi, faptul că aceste instituţii sunt localizate în Londra sau la Paris, nu înseamnă că disputele au loc la Londra sau la Paris, ci oriunde în lume. Cert este că numărul lor a crescut cu 10-15% faţă de anul precedent.
Profil Salans Romania
Anul infiinţării: 1997
Număr de avocaţi în Baroul Bucureşti: 39
Parteneri:
- Anda Tudor, managing partner 43 de ani
- Christopher Berlow managing partner 52 de ani
- Lucian Bondoc partener 33 de ani
Principalele domenii de expertiză: corporate, litigii/arbitraj, dreptul muncii, energie, sectorul bancar şi financiar, insolvenţă, infrastructură, real estate
Barton Legum, avocat a la Cour, member of the NY Bar, partner, Salans Paris
Jean-Cristophe Honlet, avocat a la Cour, partner, Salans Paris
Tiberiu Csaki, managing counsel, Salans Bucureşti.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
