Cred ca o astfel de abordare este gresita, iar vina, daca se poate vorbi de o vina aici, apartine politicienilor. Ei au fost cei chemati sa isi dovedeasca puterea de convingere, capacitatea de seductie si vointa de castigatori. Daca nu au reusit, atunci responsabilitatea le apartine. Bucuresteanul care a stat acasa nu e nici indolent, nici imbecil si nici ingrat. Daca a ales sa nu mearga la urne, atunci a facut-o pentru ca niciunul dintre candidati nu l-a convins sau, pur si simplu, nu crede ca poate schimba ceva cu votul sau.
Iar aici nu e vorba de cinism, cat mai degraba de o declaratie de autonomie. Un fel de “ma descurc si fara voi, indiferent de cum administrati orasul”. Asa ca nu cred ca trebuie sa plangem pe umarul lui Liviu Negoita, care nu a primit suficiente multumiri pentru primul mandat, al lui Ludovic Orban, al carui electorat “destept” (calificativul ii apartine fostului candidat) a fost prea ocupat pentru a remarca proiectele liberalului, sau pe al lui Vasile Blaga, care a fost incapabil sa ia mai multe voturi decat un fals candidat independent care viseaza autostrazi suspendate. Grav este ca babele care se jelesc la capataiul simtului civic al bucuresteanului au idei. Iar una dintre ele este redeschiderea dezbaterii privind instituirea votului obligatoriu. Adica, civism cu japca si responsabilizare cu arcanul. Parca alta era ideea democratiei, nu?
Mie unul, discutia despre votul obligatoriu mi-aduce aminte mai degraba de democratia socialista de inspiratie orwelliana a lui Ceausescu. Dreptul de vot este atat, un drept, si nimic mai mult. Transformarea lui intr-o obligatie poate fi cel mult un inceput pentru alte noi obligatii. Aceea de a vota “corect”, de a alege “bine” etc. La fel ca si prezenta la urne, absenteismul reprezinta un punct de vedere. Care poate fi lesne descifrat daca intr-adevar se doreste asa ceva. Sa te superi ca vacarul pe sat pentru ca cetateanul X nu vrea sa mearga la urne este mai degraba o dovada de dispret fata de respectivul. Pentru ca X dispune de liber-arbitru si i se poate acorda prezumtia de inteligenta, exact cum i se acorda atunci cand isi plateste impozitele sau cumpara ziare. X are drepturi, inclusiv acela de a spune nu, de a nu participa, de a alege sa nu aleaga. Daca nu se mai doreste absenteism, atunci poate ar fi necesara o mai buna selectie a candidatilor. O alegere mai fericita a mesajelor si mijloacelor de comunicare a acestora. O campanie electorala care sa fie facuta pentru cetateni, pe limba lor. Daca vorbim de obligatii, atunci acestea apartin mediului politic. Care trebuie sa incurajeze participarea la viata cetatii.
Iar cand un politician ca Ludovic Orban spune ca nu merge la vot in turul doi, pentru ca nu are ce alege, am sentimentul ca asist la o tentativa neconvinsa de sinucidere. Cum poti cere incredere, cand tu insuti nu crezi. Cum poti cere responsabilitate, cand tu nu ai curajul unei opinii, indiferent care ar fi aceasta?
