Corabia care ar salva grecii care înoată cu disperare către mal, tot mai vlăguiți și lipsiți de Orizont, este mai neagră decât „Perla" din Pirații din Caraibe. Catargele sunt groase, pânzele negre și velele, întinse, iar alb e doar capul de mort de pe steag.
Grecia pare un bolnav conectat la aparate, în comă profundă, indusă și ținut în viață până când inexorabilul se va produce. În lumea publicității umblă zvonul că două agenții de creație, una din Grecia și una din Germania, lucrează la fața noilor drahme, care ar înlocui euro. Brandingul lor va fi asemănător euro, pentru ca trecerea la nivel mental cel puțin să fie mai ușoară.
Dar oare este într‑adevăr Grecia acest bolnav sau unul închipuit, vorba lui Molière? Dacă sub catafalcul economiei grecești, în timp ce i se gravează numele pe cruce și moștenitorii își împart insulele pe holurile cancelariilor europene, muribundul zâmbește și așteaptă doar momentul prielnic să se ridice?
Grecia are, în acest moment, conform unui studiu academic austriaco‑englez realizat de două universități, 27% economie neagră. Altfel spus, peste un sfert din banii țării nu sunt fiscalizați, nu apar nicăieri, nu există. Totuși, ei sunt cel puțin la fel de reali ca și cei la vedere.
Pentru că regele lumii în acest moment e cash‑ul, hârtiile, nu banii ipotetici din proprietăți sau dividende ale unor companii falimentare, active toxice care îngreunează pasivul băncilor și sunt piatra de moară a economiei albe.
Tradusă în cifre, Greciei „nu‑i ies“ la calcul 62 de miliarde de euro. Banii aceștia circulă undeva în economia neagră, ei cumpără, vând, fac achiziții, dau comisioane. Într‑un cuvânt, mișcă!
Astfel, toate statisticile țării, ajunse de mult peste cota de avarie, asezonate cu LED‑uri roșii și sirene în toate bursele lumii, ar fi cu mult mai bune decât peisajele economice din Spania, Italia sau Portugalia. Gradul de îndatorare al Greciei nu ar mai fi la fel de mare, investitorii nu ar mai fugi de Grecia, iar Standard&Poor’s ar mânca o pâine mai neagră.
Cei care merg des în Grecia știu: extrem de rar primești bon fiscal, POS‑urile aflate în viață în magazine sunt mai rare decât viii dintr‑un cimitir, factură nu capeți decât dacă te cerți cu comercianții, iar praful așezat pe chitanțiere le face să pară „vintage“. Într‑o statistică a Ministerului de Finanțe elen, publicată la finele exercițiului financiar trecut, se arată că 87% dintre chitanțierele remise firmelor nu au fost folosite niciodată.
Extrapolând la nivelul întregii Europe, 19% din economia continentului nu se vede. Ea este răspunsul antreprenorului la regulile uneori anacronice de impozitare a muncii, la supralegiferarea unor profesii și activități economice, la numărul mare și uneori inutil de taxe. Rotițele financiare ale Uniunii Europene sunt „unse“ – și nu sugerez fațeta penală a verbului – de tinerii șomeri, un procent uluitor de mare pe continent, dar care nu generează convulsii sociale care ar dărâma guvernele ca piesele de domino. Tocmai pentru că foarte mulți dintre ei, care apar în statistici, nu sunt de fapt acolo. Sunt angajați în economia nevăzută. În plus, ei primesc ajutor de șomaj, păgubind a doua oară un stat și așa subnutrit. Presiunea pusă astfel pe bugetul public nu poate fi slăbită decât prin împrumuturi externe, la dobânzi mari.
În măruntaiele continentului, nefiscalizarea respiră. Pentru că filosofia economică de deasupra este una păguboasă. Economia de culoare închisă, gri sau neagră, nu este o cauză a crizei. Este doar efectul politicilor de intervenție a statelor în favoarea unor entități protejate. Restul nu pot accepta intervenționismul, și atunci caută subterfugii. Ele există, fie că se numesc paradisuri fiscale, avocați inteligenți, fiducie, prețuri de transfer.
Sar peste citatul din avocați anglo‑saxoni... în favoarea faptelor: vorbeam la Gala Chambers Europe de la Amsterdam cu câștigătorii din Irlanda, cu care am stat la aceeași masă. Erau doi. Unul conducea departamentul de consultanță, celălalt, departamentul de drept penal al companiei. Primul avea Volvo, al doilea, elicopter.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
