De ce 7.000 de medici români şi-au depus dosarele pentru a pleca în străinătate, iar absolvenţii de liceu nu se mai înghesuie la facultăţile de medicină?

De ce consumul de medicamente din România este la jumătate faţă de cel din Ungaria?

De ce, în mileniul al treilea şi în Uniunea Europeană, opt milioane de români au un acces limitat la serviciile medicale?

De ce nu se văd în spitale cei 6% din PIB, banii anunţaţi în emisiunile televizate?

De ce trebuie să plătim din buzunar o consultaţie la privat, în condiţiile în care cotizăm obligatoriu, cu toţii, la asigurările sociale de sănătate?

De ce sănătatea, alături de pensii, face imaginea politicienilor, în loc să beneficieze de o abordare pragmatică, managerială, care să eficientizeze utilizarea resurselor şi să maximizeze rezultatele?