A fost saptamana in care Liviu Dragnea si Viorica Dancila, izolati pe plan european si considerati nefrecventabili de propria familie politica a PSD, si-au scos in public propriile caricaturi. Au incercat sa puna toate cartile pe o strategie a divizarii Romaniei, dar le-a iesit un spectacol grotesc, de la care au fugit pe usa din dos.   Una dintre tehnicile comunistilor a fost descurajarea: "in Romania nu exista disidenta, oamenii iubesc sau macar accepta prin tacere si complicitate regimul, pe scurt, mamaliga romaneasca nu explodeaza". Imediat dupa 1990, cand Ana Blandiana si Romulus Rusan au refacut istoria vie a satelor romanesti, am aflat ca romanii rezistasera, se impotrivisera si nu putini au fost cei care nu au turnat.   Pe descurajare, rusine si lehamite a mizat Codrin Stefanescu, cel care l-a convins pe Liviu Dragnea ca trebuie sa ofere un spectacol al puterii, care sa rivalizeze cu summit-ul european "al lui Iohannis".   Naratiunea pe care PSD a montat-o este una schematica, dar tocmai violenta ei simbolica a intors lucrurile impotriva unui Liviu Dragnea cu un discurs din ce in ce mai patologic. In scenariul fabricat de Partid, Iasiul si Galatiul urmau sa se opuna Sibiului, pe sablonul mai vechi al clivajului Moldova/Ardeal.   Astfel, in vreme ce Ardealul a devenit, odata cu summit-ul informal al Consiliului European, un teritoriu al "strainilor", al mai-marilor europeni care au ocupat un oras romanesc, Moldova a ramas romanilor care muncesc mai mult, sunt mai inteligenti, au sate mai frumoase de la natura si, mai mult, nu se vand strainilor.   Precaritatea intelectuala a discursului pe care Liviu Dragnea l-a tinut la Iasi nu a fost suplinita nici de retorica, iar seful PSD a ratat pana si filonul nationalist pe care, probabil, i-l gandisera strategii.   Grotescul situatiei, cu oameni descarcati din autobuze si acces la mitingul de sustinere pe baza unor bilete, a fost predominant.   Liviu Dragnea a fost redus la propria-i caricatura, fortat insa sa ramana pe scena si sa isi inghita pana la capat ridicolul, in vreme ce Viorica Dancila executa cealalta jumatate a strategiei, esuand in acelasi grotesc.   In piesa lui Eugene Ionesco, regele, care nu isi poate accepta propria cadere, dispare din scena consumandu-si ultima farama de demnitate. Piesa se joaca inca la Teatrul National, cu un Victor Rebengiuc magistral.   Articolul integral pe ZIARE.COM