“Imi doresc o noua fratie franco-britanica”, a declarat, in cadrul unui interviu acordat BBC, numarul unu de la Elysee, cu putine ore inainte de inceperea intalnirii, cerand sa nu fie uitat faptul ca aceste doua state au “preferinte, inamici si aspiratii comune” in lumea contemporana.
Trecand dincolo de nivelul spumos si inconsistent al discursurilor politice, trebuie spus ca punctele principale care se afla pe agenda discutiilor ce vor fi purtate, in special, cu premierul Gordon Brown au in vedere obtinerea sprijinului britanic in doua probleme, cand Parisul va intra in coliziune cu Washingtonul, prin reintoarcerea Frantei in structurile militare ale NATO (fapt dorit a avea loc cu ocazia summitului de la Bucuresti), si in ceea ce priveste sustinerea monedei americane in raport cu cea europeana. Franta a mai incercat, in 1997, sa revina in structurile militare ale Aliantei, dar eforturile diplomatice ale lui Jacques Chirac, seful, la acea data, al statului francez, au fost prea putin consistente pentru a-i convinge pe americani, cei care duc greul efortului operational al NATO, sa isi dea acordul.
In acest moment, francezii au un contingent de 1.900 de soldati deplasati pe cel mai important dintre teatrele de razboi ale NATO, in Afganistan, dar rolul lor se rezuma la misiuni de reconstructie, in conditiile in care Statele Unite si Marea Britanie fac numeroase apeluri catre ceilalti membri sa isi suplimenteze personalul combatant.
Este posibil, asadar, scrie presa britanica, citand surse franceze, ca Nicolas Sarkozy sa ofere, in schimbul sprijinului lui Gordon Brown in privinta reintoarcerii Frantei in structurile militare ale Aliantei, un contingent suplimentar de militari, care va fi implicat in operatiunile combatante desfasurate impotriva militantilor islamisti, chiar sub comanda armatei Majestatii Sale, Regina. Mai mult decat de efectele crizei internationale a creditului, Franta pare a fi afectata, in acest moment, de slabirea continua a dolarului fata de moneda unica europeana, fapt care reduce competitivitatea exporturilor sale, ducand la cresterea deficitului sau comercial, crescand nivelul pierderilor economiei nationale.
Confruntate cu spectrul recesiunii economice, Statele Unite au pierdut total din vedere, in ultima jumatate de an, sustinerea monedei lor nationale, fapt care i-a ajutat, de fapt, pe fabricantii americani sa orienteze spre exterior acea parte a productiei care ar fi parut excesiva, in conditiile scaderii consumului intern. “Statele Unite trebuie sa faca ceva cu dolarul!”, a declarat presedintele francez, in cadrul sus-amintitului interviu, mentionand ca Londra si Parisul trebuie sa se afle in aceeasi tabara.
