În Europa de Nord, Revoluția Industrială i-a împins pe oamenii de la sate înspre marile orașe acum câteva sute de ani, însă în Spania migrația s-a produs mult mai târziu, la mijlocul secolului XX. Primul val a avut loc după Războiul Civil Spaniol, la sfârșitul anilor ’30, iar cel de-al doilea a început la finalul dictaturii militare de la sfârșitul anilor ’70. În prezent, statul din sud-vestul Europei cunoaște un al treilea val de migrație, în contextul crizei economice. Cele mai afectate de acest fenomen sunt satele din platoul central al țării (meseta), unde sunt condiții aspre de climă și unde nu se mai poate practica agricultura. Ele se însuflețesc vara, când oamenii se întorc câte o săptămână să petreacă în sărbători câmpenești (fiestas), iar 51 de săptămâni pe an sunt dezertate. Spaniolii nu mai vor pur şi simplu să locuiască la ţară, migrând spre oraşe mari în căutare de joburi, educaţie şi de acces la transportul public şi la sistemul medical.     mai multe, AICI