”Într-o emisiune televizată, adresată sutelor de mii de telespectatori, avocatul Gheorghe Piperea a făcut o serie de afirmații legate de recenta propunere legislativă privind repatrierea rezervei de aur constituită de BNR în străinătate. Multe din aceste afirmații nu sunt corecte sau pot crea confuzii”, scrie Bichi în OPINII BNR.   Iată mai jos textul publicat de reprezentantul BNR ” Într-o emisiune televizată, adresată sutelor de mii de telespectatori, avocatul Gheorghe Piperea a făcut o serie de afirmații legate de recenta propunere legislativă privind repatrierea rezervei de aur constituită de BNR în străinătate. Multe din aceste afirmații nu sunt corecte sau pot crea confuzii, după cum vom încerca să arătăm în rândurile următoare. Afirmație nr. 1 (A1): “Nu numai că plătim niște taxe foarte mari, dar nici nu încasăm niciun fel de dobândă pentru acest aur financiar care este deținut într-o bancă din Anglia”. Comentariu:. Ar fi fost de dorit mai multă claritate. Instituția respectivă nu este o bancă oarecare, ci însăși banca centrală britanică (Banca Angliei), care se află în centrul pieței londoneze de aur, cea mai mare piață de aur fizic din lume. O parte din aurul României se află în custodie la această bancă centrală. Pentru prestarea de astfel de servicii, Banca Angliei nu plătește dobândă niciunui client al său (bănci centrale și bănci comerciale specializate), ci încasează o taxă de păstrare. Pentru a se înțelege mai bine, trebuie precizat că nu ne aflăm în situația unui depozit bancar de fonduri (bani la care se încasează dobândă), ci a unui contract ce e asemănător cu cel de plasament de valori în casete de siguranță (safekeeping). Dacă o persoană îsi depune bijuteriile de aur într-o casetă de siguranță la o bancă, nu va primi dobândă, din contră va plăti o sumă de bani pentru acest serviciu. Dobânda poate fi obținută numai dacă entitatea ce deține în custodie aurul la Banca Angliei îl împrumută unei bănci comerciale specializate (bullion banks) ce deține conturi de aur cu banca centrală britanică. Un astfel de împrumut (cunoscut în limbaj financiar și ca depozit în aur sau leasing de aur) presupune risc de credit. Dacă împrumutatul are dificultăți, este posibil ca aurul să nu mai fie rambursat, deci să fie pierdut. Și încă o clarificare. Banca centrală națională acordă împrumutul în aur, nu Banca Angliei, care nu are dreptul să se atinga de aurul clientului în absența unor instrucțiuni ale acestuia.”   Articolul integral pe OPINII BNR.