Secretele bancnotelor euro

Dacă zona euro s-ar rupe într-adevăr în două moneda originală cu valoarea sa actuală s-ar menţine în ţările 'core' sub comanda Germaniei. În timp ce ţările periferice ar adopta un euro tip 'B', care ar putea fi devalorizat.  Monedele euro din ţările cu risc de a ieşi din deviza comună (în principal Grecia, dar şi Portugalia, Italia sau Spania) ar deveni un vestigiu al vremurilor bune, deşi nu vor dispărea şi vor rămâne în continuare în vigoare, notează ziarul spaniol ABC.

Puţină lume ştie că bancnotele euro au o identificare a fiecărei ţări, destul de subtilă şi greu de văzut. Ţara se identifică cu o literă din alfabet dar în ordine inversă. Se poate face proba cu orice hârtie euro, oricare ar fi valoarea. Se va observa că pe una din feţe este tipărit de două ori codul numeric precedat de o literă. Această literă este cea care indică ţara însărcinată cu tipărirea bancnotei /de amintit că deşi BCE din Frankfurt este maxima autoritate monetară din zona euro, băncile care tipăresc bancnotele şi bat monedele continuă să fie băncile naţionale/.

Spre deosebire de monedele euro, bancnotele euro nu au o faţă naţională, care să indice de unde provin. Aceasta informaţie este însa conţinută într-un cod de pe reversul biletului. Prima litera indica în mod unic ţara în care a fost emisă, numerele rămase dând o cifra de verificare unică pentru acea ţară. Litera care identifică ţara este în ordinea inversă alfabetului corespunzătoare iniţialei ţării respective. De exemplu, Belgia (Belgique sau Belgie în două din cele trei limbi oficială) este reprezentată prin 'Z', având în vedere că iniţiala 'B' este prima în ordine alfabetică.

Litera care reprezintă Spania este 'V', însă marea majoritate a bancnotelor care abundă prin zona euro au codul 'X', care reprezintă Germania (circa 30% din capitalul BCE este al său). Franţa este identificată cu 'U', Portugalia cu 'M', iar Italia cu 'S'. Olanda este reprezentată de 'P', Austria de 'N', Finlanda de 'L', Slovenia de 'H', Cipru de 'G', Malta de 'F', Slovacia de 'E', iar Irlanda de 'T'. Luxemburgul nu are alocată nicio literă deoarece banca sa nu tipăreşte euro.

Litera aflată în cel mai mare pericol este 'Y', care corespunde Greciei. Între timp, ţările care nu au adoptat euro au rezervată o literă, în cazul în care la un moment dat vor decide să facă parte din eurozonă. Astfel litera 'J' este rezervată cu o dată ipotetică Marii Britaniei, dacă va decide să renunţe la liră, iar literele 'K' pentru Suedia şi 'W' pentru Danemarca.

Înseamnă oare că într-o eventuală rupere a zonei euro, unele bancnote vor valora mai puţin decât altele dacă reprezintă, de exemplu, o ţară 'core' sau una 'periferică'?. Nu pare probabilă această opţiune, deoarece ar implica sărăcirea fără ştirea lor a celor care deţin aceşti 'euro periferici', având în vedere ca majoritatea cetăţenilor nu ştiu din ce ţară provin bancnotele pe care le au în buzunar. Nu putem ignora, totuşi, că nu toţi euro sunt egali.