Povestea minelor de uraniu din România a început în primii ani de comunism, o dată cu înfiinţarea Societăţii româno-sovietice „Sovrom Kvartit“, cu scopul de sprijinire a programului nuclear militar sovietic. De la începutul anilor 1950 au început prospecţiile pentru găsirea zăcămintelor de uraniu în zona montană a Banatului şi Bihorului, şi în cea a minelor din Apuseni.   „În anul 1951, echipe sovietice, autorizate de autorităţile române au intrat în toate galeriile accesibile din zonă (multe erau însă surpate), cu aparatură specială pentru detectarea uraniului. Nici o persoană din afara echipei nu a fost admisă să intre în mină cu echipa sovietică. Nu cunoaştem rezultatul prospecţiunii acesteia, şi ne îndoim că autorităţile române le-ar fi aflat vreodată!“, relata inginerul Petru Olosu, despre modul în care au avut loc aceste prospecţii, la mina Stănija, din Munţii Apuseni. Articolul integral pe ADEVĂRUL