Astfel de formulari dau o indicatie asupra intentiilor si posibilitatilor de a efectua miscari/modificari majore in sectorul energetic romanesc, in acest an. Intr-o tara care nu a progresat spectaculos in domeniul eficientei energetice, unde facturile la energia finala influenteaza deopotriva bunastarea firmelor si a persoanelor, orice guvern paseste ca pe oua in sectorul energetic intr-un an electoral.
Cu alegerile locale la un orizont ce se apropie rapid, primarii se gandesc din nou la conceptul energetic al localitatii, la subventiile din bugetul local, platite pentru sisteme ineficiente de alimentare cu caldura si la promisiunile ce vor trebui facute in campanie. Investitorii strategici, care simt potentialul pietei energetice romanesti, incep sa abandoneze sperantele de a achizitiona afaceri solide, detinute actualmente de stat, si dezvolta, din ce in ce mai accelerat, propriile proiecte energetice.
Toti actorii de pe piata urmaresc pregatirea noului jucator cu pozitie dominanta, ce ar rezulta din unificarea mai multor entitati energetice, aflate inca sub controlul statului. Si exact cand era necesar ca aceasta stabilizare a mecanismelor concurentiale sa fie insotita de o reforma a structurii de proprietate, pentru ca aceasta concurenta sa fie reala, apare intentia unei noi concentrari pe piata, insotita de integrare verticala.
Principalul aspect negativ al acestui proces este insasi capabilitatea noii entitati de a atrage finantare la nivelul necesar si in termenele necesare, pentru a evita inchiderea generatorilor pe motive de nerespectare a cerintelor de mediu, in lipsa investitiilor stabilite. Iar pe ansamblu, este de urmarit daca astfel de decizii strategice vor fi luate in acest an electoral sau vor fi lasate, prin “joc de glezne si eschive”, ca mostenire, majoritatii ce se va forma dupa alegerile legislative.
