Securitatea energetică, pe agenda NATO

În mod formal, liderii alianţei refuză să facă legături directe între acţiunile Pactului Nord-Atlantic şi sectorul energetic. Tema a apărut însă pe agenda NATO la summitul de la Riga din noiembrie 2006. Atunci Alianţa a fost mandatată să "definească zonele în care poate aduce o valoare adăugată" în domeniul securităţii energetice.

Nu sunt greu de identificat şi, în mod deloc întâmplător, ele coincid cu regiunile spre care Alianţa îşi îndreaptă atenţia: Georgia şi Ucraina. Cele două state vor primi probabil statutul de de ţară candidată, ceea ce ar strânge legăturile cu Uniunea Europeană, dar mai ales ar submina relaţiile cu Moscova.

România, dar şi Polonia, promovează tema securităţii energetice pe agenda NATO şi a Uniunii Europene. Ambele state insista asupra importanţei solidarităţii şi politicii comune în domeniul energetic. Proiectului european Nabucco ar urma să ofere o alternativă la gazele şi conductele ruseşti, aducând gaz din Azerbaidjan prin Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria.

Conectarea Azerbaidjanului la Nabucco se face prin Georgia, stat care doreşte să devină membru NATO, pentru a opune presiunilor Moscovei forţa şi garanţiile de protecţie ale Alianţei Nord-Atlantice. Ucraina, pe de altă parte, este ţara prin care tranzitează majoritatea conductelor de gaze din Rusia către Europa Centrală. Sunt după cum vedeţi aspecte în principal politice şi strategice.

Cât priveşte aspectele strict miliare, oficialii Alianţei resping scenariile potrivit cărora soldaţii occidentali ar putea fi trimişi pe post de "poliţişti ai conductelor", în Caucaz, de exemplu. Oficial se insistă asupra faptului că securitatea energetică şi securitatea instalaţiilor şi a rutelor de transport sunt o responsabilitate naţională, nu o responsabilitate a Alianţei. Soluţia trebuie să vină dinspre contractele comerciale negociate de companii, fireşte cu implicarea ministerelor de energie şi a premierilor din statele în cauză.

Am separat pentru claritate aspectele politice de cele militare, fără a aborda elementele economice. În fapt, atunci când vorbim despre petrol şi gaze naturale, politica decide aproape întotdeauna.