Şicanele Parlamentului la adresa Justiţiei continuă. Ieri, în timp ce în Camera Deputaţilor se dezbătea moţiunea simplă la adresa ministrului Justiţiei, Raluca Prună, senatorii adoptau un proiect de lege care să îngreuneze procesul de ridicare a imunităţii pentru miniştrii care sunt şi senatori. Sau pentru foştii miniştri care în prezent sunt senatori, scrie adevarul.ro   Ambelor categorii li se aplică legea răspunderii ministeriale, şi nu, în mod direct, imunitatea parlamentară prevăzută în Constituţie. Să explicăm cele două tipuri de imunitate. Senatorii şi deputaţii se bucură de imunitate parlamentară, aşa cum prevede Constituţia: nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără acordul Camerei din care fac parte.   În cazul miniştrilor sau a foştilor miniştri, se aplică Legea răspunderii ministeriale, care prevede că un ministru care este şi parlamentar nu poate fi urmărit penal fără acordul Camerei din care face parte. Deci Legea răspunderii ministeriale cântăreşte extrem de greu, pentru că vorbim de începerea urmăririi penale, o fază premergătoare reţinerii sau arestării. Aşadar, un vot împotriva începerii urmăririi penale înseamnă automat închiderea anchetei. Exemplul cel mai bun este Varujan Vosganian, căruia Senatul nu i-a ridicat imunitatea şi a blocat, astfel, ancheta procurorilor DIICOT în dosarul subminării economiei naţionale.     „În cel mai scurt timp“     Modificările operate ieri de senatori la propriul Regulament ( Legea în baza căreia funcţionează Senatul) se aplică doar pentru senatorii care sunt sau au fost miniştri, deci cei pentru care procurorii trebuie să ceară, pe Legea răspunderii ministeriale, solicitarea de începere a urmăririi penale. Până ieri, articolul 150 din Regulamentul Senatului, referitor la „procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului“, spunea: „Cererea (solicitarea DNA de ridicare a imunităţii - n.r.) se trimite spre examinare Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, care va elabora în cel mai scurt timp un raport pe care îl înaintează Senatului“. În această frază, esenţială e sintagma: „în cel mai scurt timp“. Practic, conducerea Senatului primea solicitarea Jsutiţiei, pe care o trimitea Comisiei Juridice pentru avizul consultativ.   În mod normal, Comisia Juridică are nevoie de două zile pentru a da un aviz: în prima zi senatorul acuzat vine să-şi consulte dosarul, iar a doua zi, senatorii jurişti îl audiază şi dau avizul – fie el pozitiv sau negativ. Au fost cazuri în care Comisia Juridică a mai tras de timp câteva zile (exemplul Dan Şova), tocmai ca senatorul în culpă să poată trage sfori pentru a fi salvat de braţul Justiţiei. Dar când Comisia Juridică exagera în a elabora un răspuns, presa şi ONG-urile puneau presiune invocând faptul că Regulamentul cere expres ca avizul să fie dat „în cel mai scurt timp“. Aşadar, era o pârghie de a sancţiona jocurile subterane şi grosolane din Parlament.