Sindromul “noua nu ni se poate intampla”…

Adica lucrez in consultanta de management, in training, acolo unde este de presupus ca vin companiile sa gaseasca un partener pentru mai bine... In industria asta vezi multe si nu trebuie sa te mire nimic, esti acolo sa sprijini si sa ajuti... Si totusi! Chiar si in cele mai mari si reputate companii, e cateodata ca la primarie: ne ia iarna prin surprindere, nu ne vine sa credem ca, iata, criza se manifesta si in Romania. Presa de afaceri, de circa vreun an, da semnale despre ce se intampla prin alte locuri, dar la noi parca acum a venit tavalugul si parca inca nu ne vine sa credem ca... a nins! Desi literatura de specialitate si exemplele de prin alte parti ne arata ca exact in situatiile astea ai nevoie de oameni capabili sa mentina un climat care sa asigure revenire si eficienta, de manageri carora sa le pese ca in companie ar ramane cei mai buni si nu altii, daca tot e sa facem reduceri de personal, chiar acum vedem cum companiile reduc considerabil bugetele de formare si instruire, banii alocati antrenamentului trupelor ce se vor a fi de anduranta si de paza in momente de restriste. Pentru acestia, cei ce stau sa sustina firma in momente grele, trebuie sa le dai increderea si motivarea pentru a face efortul si a nu cauta in alta parte, lasandu-te si mai slabit in momente grele... Nu cred ca vreunul din generatia actuala de manageri s-a mai confruntat cu asa ceva: criza economica. Deci, mi-e greu sa cred ca au solutiile si experienta necesara. Iata macar un singur motiv, destul de serios, pentru a aduce oamenii impreuna in salile de training, pentru a vedea, discuta si gasi impreuna solutiile ce vor putea sa ii puna la adapost. In final, dupa fiecare iarna, vine primavara. Si cele mai frumoase sunt florile ce au trecut iarna protejate!