Nu mi se pare ca am trecut sau trecem in aceasta perioada printr-o criza politica in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca nu avem inca o clasa politica adevarata. Astazi nu facem altceva decat sa asistam, cu un puternic sentiment de déjà-vu, la reluarea unui film mediocru ce a rulat pentru prima data in perioada 1996-2000 (nu ca as aprecia mai mult, din punct de vedere politic, prestatiile din 2000-2004 sau pe cele de dinainte de 1996 – foarte slabe si acestea).

La fel ca in fiecare stagiune de patru ani derulata din 1989 incoace, si acum actori iscusiti incanta publicul cu acrobatii si scamatorii reciclate. Nu isi permit sa piarda atentia publicului, pentru ca in alt mod nu stiu sa o castige. In plus, concurenta este mare, iar locurile pe scena sunt putine. Actorii iesiti din scena in 2004 se agita si bat la usa cu putere din ce in ce mai mare, in timp ce actorii aflati acum in lumina reflectoarelor se agata de cate o masa sau de cate un scaun.

Evenimentele politice din ultima perioada m-au lasat oarecum indiferent, intrucat scena politica a incetat de mai mult timp sa ma impresioneze. Spectacolul de circ, pe alocuri cu urme de isterie, este in definitiv acelasi, chiar daca actorii si figurantii se impart in mai multe tabere si se mai schimba intre ei o data la patru ani. In locul acestui spectacol, mi-ar fi placut sa avem o clasa politica mai responsabila, care sa aiba astazi, in primul an de la intrarea in Uniunea Europeana, cu totul alte prioritati decat cele cu care ne-a obisnuit de peste 17 ani.

Dezamagirea fata de clasa politica este generalizata in Romania: prezenta la vot la alegerile generale derulate din 1990 pana in prezent este in scadere continua: 86% in 1990, 76% in 1992 si in 1996, 65% in 2000, 59% in 2004 si sub 50% la referendumul de suspendare a presedintelui.

Este din ce in ce mai clar pentru un segment in crestere al publicului ca in Romania clasa politica reuseste intr-o prea mica masura sa favorizeze dezvoltarea economica si sociala a tarii (iar prin clasa politica ma refer la absolut toate fortele politice din Romania, fara nicio diferentiere sau exceptie).

Din fericire pentru noi, aceasta dezvoltare se produce oricum, impulsionata de sectorul privat; un alt lucru bun este ca evenimentele politice au doar o influenta moderata asupra pietei de capital, iar agitatia din ultima perioada nu a dus la scaderi drastice de indici.

Va veti intreba de ce va plictisesc cu chestiuni politice intr-un newsletter despre piata de capital. Raspunsul? Cu o clasa politica mai responsabila, cu mai multi profesionisti la conducere si cu mai putini actori, am fi avut astazi mai multe teme de discutie despre piata de capital: pretul actiunilor BCR la bursa, volumul tranzactiilor cu titluri de stat la BVB, evolutia fondului Proprietatea la cota, numarul mare de privatizari prin piata de capital, stabilitatea fiscala si legislativa, consolidarea pietei de capital romanesti ca o piata regionala de prim rang sau cresterea spectaculoasa a numarului de investitori la bursa.
Din pacate, deocamdata, toate acestea raman doar sperante pentru viitor.