După ce Parlamentul a pus la cale „mica graţiere“, prin care mii de deţinuţi au fost puşi în libertate mai devreme, pentru că au fost închişi în condiţii „improprii“ în penitenciare, câţiva senatori şi deputaţi merg şi mai departe: vor să legifereze o serie de facilităţi pentru deţinuţii „defavorizaţi“ care părăsesc închisorile, pentru integrarea acestora în societate. Nu aceeaşi grijă o manifestă aleşii pentru copiii abandonaţi care, odată ajunşi la vârsta majoratului, sunt daţi afară din centrele de plasament şi obligaţi să se descurce singuri. Doar 10% reuşesc să se integreze în societate.   Oana Florea: „O mână întinsă“     Concret, potrivit propunerii legislative pentru completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, persoanele identificate în urma raportului întocmit de către ofiţerul de probaţiune ca fiind vulnerabile sau persoanele care fac parte dintr-o categorie defavorizată beneficiază de o serie de facilităţi din momentul eliberării.   Iniţiatorii arată şi ce fel de facilităţi ar urma să primească deţinuţii „defavorizaţi“: încălţăminte, îmbrăcăminte, medicamente, după caz, acordate la ieşire de către locul de detenţie, un loc temporar, pe o perioadă de trei luni, într-un centru pentru persoanele fără adăpost, acolo unde este cazul, masă acordată la cantina socială sau o alocaţie de hrană, pe o durată de trei luni, bilete sau legitimaţii gratuite pe mijloacele de transport în comun urban şi interurban, timp de trei luni.   Proiectul de lege a fost semnat de senatori şi deputaţi de la PSD şi PNL, printre care Oana Florea, Florin Manole, Eugen Nicolicea, Robert Cazanciuc sau Liviu Pleşoianu.   De altfel, deputata Oana Florea susţine că facilităţile propuse pentru persoanele care sunt eliberate din închisoare şi care provin din categorii defavorizate reprezintă „o mână întinsă“. Aceasta a invocat un studiu, care ar arăta că primele două luni după eliberare reprezintă o perioadă critică în care de cele mai multe ori foştii deţinuţi recidivează. „Acest ajutor vine ca o mână întinsă. Unii dintre ei poate sunt pierduţi pentru totdeauna, dar alţii ies cu nişte speranţe, aşteptări şi de cele mai multe ori nimeni nu le întinde o mână, ba mai mult, sunt văzuţi ca nişte paria ai societăţii“, a spus Florea.   Copiii nimănui   „Mâna întinsă“ este refuzată însă celor care au mai multă nevoie de ea: copiii din centrele de plasament. După ce ajung la vârsta majoratului, aceşti tineri sunt lăsaţi de izbelişte, atrag atenţia experţii care subliniază că odată daţi afară din centrele sociale, aceştia trăiesc adevărate drame. Supravieţuirea este o luptă continuă pentru ei. Dorm pe unde apucă şi ajung să se drogheze sau să comită alte infracţiuni. Anual, 2.500 de tineri ies din sistemul instituţionalizat. Potrivit ONG-urilor, doar 10 la sută dintre ei reuşesc să se integreze în societate. Tot potrivit statisticilor, în România sunt aproape 70.000 de copii orfani şi numărul lor creşte zilnic.   „E bine că ne gândim la foştii deţinuţi, dar pentru tinerii care au fost instituţionalizaţi, după care au fost aruncaţi în stradă, nu se face nimic. Nu s-a găsit niciodată o soluţie de suport pentru a-i ajuta să ducă o viaţă normală. Dar noi trebuie să plângem de milă deţinuţilor că au stat pe 2 metri pătraţi. Dar pentru copiii care au stat 30 într-o cameră de ce nu se acordă facilităţi? Politicul are interes în acest moment să găsească soluţii financiare pentru această categorie de beneficiari. Este penibil în condiţiile în care ne batem joc de copiii abandonaţi în ultimii 30 de ani. Perspectiva acestor copii rămâne, strada, violul sau puşcăria“, explică deputatul Vişinel Bălan, care a trăit el însuşi drama instituţionalizării.   mai multe, pe adevarul.ro