Statul roman si criza internationala

La fel se incearca si la noi. Atat programul de guvernare al coalitiei, recent aprobatul buget, cat si negocierile cu UE si FMI arata intentia conferirii statului roman a unui rol important in combaterea crizei. Nimic mai laudabil decat vointa de a ne incadra in trendul general si de a folosi experienta unora mai dezvoltati decat noi, dar este oare statul roman la fel de „stat“ cum este cel din celelalte tari? Este statul

roman la fel de abil, potent si carismatic precum alte state ale lumii pentru a deveni un real instrument de lupta impotriva crizei?

Pentru a avea astfel de calitati, statul roman ar trebui sa fie un partener credibil, cu care cetateanul poate si trebuie sa colaboreze in rezolvarea unor probleme de interes specific, dar care depind de solutionarea altor probleme de interes general.

Cu alte cuvinte, ceea ce societatile moderne au reusit sa infaptuiasca este problema constientizarii, la nivelul individului si al colectivitatilor locale, a faptului ca interesul individual este conditionat de cel general, iar atingerea unuia, cat si a celuilalt este posibila numai printr-o relatie de parteneriat cu statul.

Din pacate, in comparatie cu acele societati, societatea romaneasca apare ca fiind un adevarat vestigiu al trecutului. Ea inca se mai caracterizeaza prin paradoxul opozitiei dintre individ si stat, prin refuzul de a accepta obiectivitatea raportului dintre interesul individual si cel general, prin discriminari economice si administrative, prin rigiditatea unei birocratii incompetente, dar omniprezente.

Pentru ca statul roman sa poata deveni un luptator anticriza trebuie sa se trans­forme profund, dar si rapid, printr-un evantai de metode si politici care trec prin descentralizare, dereglementare, prin subsidiaritate, dar si prin adevarate revolutii institutionale si fiscale, ce conduc nu numai la simplificarea birocratiei, ci si la cresterea increderii cetateanului in vointa si putinta statului de a-l servi, si nu de a-l umili, de a-i respecta drepturile si demnitatea de cetatean, nu numai obligatiile de contribuabil. Daca nu va fi asa, nu vom putea conta pe rolul statului roman in combaterea crizei atat timp cat si el are propria criza.

Mircea Cosea economist