Statutul parlamentarilor, nemodificat în sesiunea februarie-iunie, deşi privilegiile au fost criticate

De la propuneri de modificare a modului de calcul al pensiilor parlamentarilor până la înăsprirea sancţiunilor pentru absenteism, toate iniţiativele pentru schimbarea Statutului senatorilor şi deputaţilor au trecut cel mult de Comisia permanentă comună a celor două camere, al cărei singur scop este analiza proiectelor pe acest domeniu. Fie că s-a decis raport de admitere, fie de respingere (în cele mai multe cazuri), propunerile nu au ajuns să fie discutate în plen. Practic, de când a fost ales noul Legislativ, la finalul lui 2008, nicio propunere pe tema statutului parlamentarilor nu a fost dezbătută în plen, deşi puterea a criticat des "privilegiile" aleşilor, iar iniţiativele de modificare au aparţinut în mare parte democrat-liberalilor.

Una dintre propunerile îndelung amintită în declaraţii publice este cea a grupurilor PDL prin care indemnizaţia de deputat sau senator nu poate fi cumulată cu pensia. Raportul Comisiei comune privind statutul parlamentarilor a fost însă unul de respingere a acestei iniţiative, în condiţiile în care exista o decizie anterioară a CCR potrivit căreia interdicţia cumulului pensie-salariu nu poate fi aplicată funcţiilor publice al căror mandat este prevăzut expres în Constituţie.

Democrat-liberalii au criticat, la momentul respectiv, raportul dat de Comisie, însă iniţiativa nu a fost introdusă pe ordinea de zi a niciunei şedinţe comune, pentru o decizie finală şi nici nu a fost depus un alt proiect care să fie în concordanţă cu deciziile CCR.

O iniţiativă depusă la începutul sesiunii februarie-iunie 2010 de către şapte senatori PDL introduce o serie de modificări în regimul incompatibilităţilor. Astfel, calitatea de senator şi deputat devine, potrivit proiectului, incompatibilă cu cea de asociat sau acţionar la societăţi comerciale şi instituţii publice în cazul în care în această calitate sau prin soţi ori rude de gradul I încheie contracte cu instituţii publice, regii autonome, companii sau societăţi cu capital majoritar de stat. Propunerea nici nu a fost discutată în Comisie, site-ul Camerei consemnând că termenul pentru depunerea raportului este 7 septembrie 2010.

Alţi parlamentari PDL au propus, tot în 2010, ca absentarea nemotivată la peste 25% din şedinţele de plen şi şedinţele comisiilor permanente ale Camerei în cadrul unei sesiuni parlamentare să se sancţioneze cu retragerea dreptului de a lua cuvântul în plen, precum şi cu reducerea la jumătate a indemnizaţiei de parlamentar şi a sumei forfetare pentru următoarea sesiune parlamentară.

În plus, s-a propus ca absentarea nemotivată la peste 50% din şedinţele de plen şi şedinţele comisiilor permanente ale Camerei în cadrul unei sesiuni parlamentare să genereze pierderea mandatului de parlamentar.

Un alt pedelist a avansat o propunere tot pentru combaterea absenteismului. Senatorul PDL Gabriel Mutu a considerat că parlamentarul care lipseşte de la momentul voturilor finale ale Camerei sau ale comisiei permanente din care face parte, fără a avea concediu sau fără concediu aprobat, este obligat să justifice în scris absenţele. Dacă nu se conformează, atunci parlamentarul în cauză va primi o indemnizaţie diminuată direct proporţional cu numărul absenţelor la voturile finale, din luna anterioară.

Niciuna dintre aceste iniţiative nu a intrat până acum în discuţia Comisiei comune, al cărei singur obiect este reglementarea statutului senatorilor şi deputaţilor.

O serie de alte proiecte, din 2009, au primit rapoarte de respingere, precum cel al liberalilor care au propus ca pensiile parlamentarilor să fie calculate pe Legea 19/2000, motivul respingerii fiind că Guvernul pregăteşte legea unitară a pensiilor.

De asemenea, s-a respins în Comisie şi iniţiativa de a se elimina acordarea indemnizaţiei tranzitorii de cel mult trei luni după expirarea mandatelor parlamentarilor care nu au mai fost aleşi şi nu beneficiază de pensie sau altă sursă de venit.

Situaţia nou creată prin alegerea parlamentarilor din diaspora a rămas nereglementată şi aceasta din cauza faptului că, în cursul sesiunii februarie-iunie, raportul de adoptare a unei propuneri legislative de anul trecut nu a intrat în nicio şedinţă de plen comun. Iniţiativa, propusă de parlamentarii care-i reprezintă pe românii din străinătate, prevede că senatorii şi deputaţii aleşi în circumscripţia 43 primesc o sumă forfetară din bugetul Parlamentului echivalentă cu două indemnizaţii şi jumătate brute ale deputatului, respectiv senatorului calculată pentru zilele în care aceştia părăsesc teritoriul României şi se deplasează în colegiul uninominal unde au fost aleşi. În afara acestei perioade, nu pot cheltui din suma forfetară mai mult decât contravaloarea sumei primite de un parlamentar ales într-o circumscripţie naţională.

De asemenea, nu s-a mai dat un vot final în plen pe o propunere acceptată de Comisie care prevede că parlamentarii care reprezintă diaspora primesc o diurnă de deplasare, pe zi, de 4% din indemnizaţia lunară prevăzută pentru un deputat sau senator pentru zilele în care se deplasează şi se află efectiv în colegiul uninominal unde au fost aleşi.

De menţionat că Legea privind Statutul senatorilor şi deputaţilor are caracter organic, având nevoie de 236 de voturi pentru a fi modificat, astfel că, oricare dintre propuneri, ajunsă în plen, ar fi putut întruni, cel puţin teoretic, numărul de voturi necesare deoarece parlamentarii formaţiunilor aflate la putere pot asigura această majoritate. În discursuri publice, puterea, uneori chiar şi opoziţia, acuză "privilegiile" aleşilor, însă chestiuni precum cele legate de absenteism, de cazare etc pot fi reglementate prin intervenţii legislative la nivelul Statutului parlamentarilor, care nu a mai fost modificat din 2007.