Summitul G20: Bretton Woods a ramas „in picioare"

Acesta este, cel putin, "numele de cod" cu care liderii politici, tehnocratii, analistii si, nu in ultimul rand presa, a ales sa se refere la problemele economiei mondiale. Amploarea pierderilor, de ordinul miilor de miliarde de dolari, amploarea victimelor - sa amintim numai falimentul Lehman Brothers, amploarea efectului social - Biroul International pentru Munca avertizeaza ca pina la finele anului viitor aprope 20 de milioane de locuitori ai planetei isi vor pierde locul de munca, sugereaza ca nu este deloc vorba despre o exagerare. Este firesc, in aceste conditii ca liderii lumii, nu doar sa caute solutii pentru problemele de moment ci sa si reflecteze la schimbarile pe care trebuie sa le faca in sistemul care le-a produs.

Ce este G 20
G20 este un forum creat in 1999 dupa crizele asiatica si rusa, pentru a reuni in jurul aceleiasi mese tarile industrialuizate si tarile emergente mari: pe de o parte Germania, Franta, Statele Unite, Japonia, Canada, Italia, Marea Brita nie si Rusia, care compun zona dezvoltata a economiei mondiala - si pe de alta parte, Argentina, Brazilia, Mexic, China, India, Australia, Indonezia, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia, care compun zona emergenta a economiei mondiale, alaturi de reprezentanti ai Uniunii Europene, Fondului Monetar International si Bancii Mondiale. Tarile G20 reprezinta doua treimi din populatia planetei si aproape 90% din produsul intern brut al acesteia. Pana acum, reuniunile G-20 au avut un caracter exclusiv tehnic, fiind rezervate ministrilor de finante si guvernatorilor bancilor centrale care discutau pe marginea unor agende pe care se aflau chestiuni bugetare si monetare, legate de crestere, de comert si energie. Faptul ca pentru prima data in cei noua ani de cand exista G-20, tarile membre au decis sa se reuneasca la nivel de lideri, pentru a lua in discutie aspecte ce privesc decizia politica sublinieaza si mai mult importanta summitului de la Washington si a momentului in care acesta are loc.

Drumul catre Washington
"Patentul" transformarii G-20 dintr-un for de discutie tehnica intr-una politica ii apartine lui Nicolas Sarkozy. Beneficind si de greutatea pe care i-o conferea presedintia Uniunii Europene pe care tara sa a detinut-o in ultimele sase luni ale anului, liderul de la Elysee a reusit sa smulga acordul omologului sau american George W. Bush, aflat in penultima luna de mandat la Casa Alba, sa ia in discutie, intr-un cadru oficial reformarea sistemului economic international. "Trebuie sa facem totul pentru a elimina cauzele care au generat aceasta criza economica. Pentru ca odata aceasta depasita sa nu neconfruntam cu o recidiva a ei" a declarat in urma cu mai putin deo luna Sarkozy, la finele unei vizite efectuate in SUA, in compania cu presedintele Comisiei Europene, Manuel Durrao Barroso. Intilnirea liderilor politici din 15 noiembrie de la Washington fost precedata, la o saptamana distanta, de o una pregatitoare, de ordin tehnic, la Sao Paulo.


Un nou Bretton Woods
Nu putine au fost vocile care au spus ca, de la summitul de la Washington trebuie sa asteptam, pe langa, masurile concrete de sprijinire a economiilor nationale decizii privind modificarea sistemului creat in urma acordurilor de la Bretton Woods. "Din cauza inovatiei financiare, reglementarea ramane permanent in urma sectorului privat. ", explica Gunther Capelle-Blancard Majoritatea tarilor europene si China ar vrea sa profite de ocazia acestei crize financiare pentru a consolida supravegherea institutiilor financiare si a pietei. Desi este putin probabil din start ca George W. Bush sa ia decizii care sa il angajeze pe succesorul sau, venirea la putere a democratului Barack Obama ar putea deschide calea unei reabilitari a rolului statului pe piata financiara, dupa deceniile de libertate initiate de epoca Reagan . Majoritatea europenilor si tarilor emergente vor ca FMI sa fie consolidat pentru a putea veghea politicile macroeconomice si ratele de schimb, pentru a da alerta cand exista riscul unei crize financiare.


Ce este America dispusa sa ofere

Inainte de summit, Statele Unite au refuzat sa fie aratate cu degetul ca fiind singurele responsabile pentru criza financiara. "Aceasta criza nu este esecul economiei bazata pe piata libera. Iar raspunsul la aceasta nu este reinventarea acestui sistem", a declarat pre;edintele Bush. Statele Unite, la inceput reticente in ceea ce priveste necesitatea unui mare summit international consacrat crizei, doresc acum adoptarea unui "plan de actiune" O alta pista de explorat este cresterea greutatii tarilor emergente in supervizarea financiara internationala. Washingtonul este cel care a insistat pentru extinderea summitului, care initial urma sa fie in format G7, la 13 tari, printre care China, Brazilia, Arabia Saudita. Bush si-a exprimat dorinta pentru modernizarea FMI si Bancii Mondiale, cu scopul de a da mai multa greutate economiilor emergente. In schimb, Statele Unite nu sunt deloc entuziasmate de ideea unei reforme a sistemului financiar international actual. Franta, care detine presedintia Uniunii Europene, ar dori ca FMI sa aiba un rol central in noua arhitectura mondiala, in timp ce Washingtonul nu accepta decat o consolidare limitata a capacitatii sale de a preveni crizele. Washingtonul se opune total principiului unei autoritati de reglementare unice si supranationale,


Puncte care dau multe batai de cap
Pe agenda summitului au fost cateva puncte care au starnit vi controverse. In primul rand desfiintarea paradisurilor fiscale. Peste 400 de banci, doua treimi dintre cele 2.000 de fonduri speculative si circa doua milioane de firme paravan sunt instalate in aceste „zone cu regim privilegiat” gestionand active financiare de circa 10.000 de miliarde de dolari. Nici reglementate, nici transparente, ele pot antrena in cadere intregul sistem financiar mondial. Reformarea lor se loveste de rezistenta puternica a tarilor in cauza, care uneori au roluri importante, precum Luxemburg,. In al doilea rand este vorba despre reglementarea remuneratiilor din sectorul financiar. Este vorba despre a cere bancilor sa isi revizuiasca sistemul de remunerare, care incita in prezent la asumarea de riscuri si la urmarirea castigului pe termen scurt, ignorand pierderile potentiale pe termen lung. In al treilea rand este vorba despre agentiile de rating: acuzate ca nu au prevazut criza si ca au evaluat drept sigure produse financiare toxice, acestea ar putea fi supuse unei supravegheri sporite. Nu in ultimul rand este vorba despre infiintarea unei institutii de monitorizare a sectorului bancar international. Noua structura, numita "colegiul supervizorilor", va fi similara autoritatilor de control internationale si va monitoriza 30 dintre cele mai mari institutii financiare ale lumii.



O declaratie finala: mai multp reglementare

Liderii G20 si-au luat sambata angajamentul de a relansa economia mondiala, lansand o reforma a sistemlui financiar international. "Suntem de acord ca un raspuns politic extins, fondat pe cooperare macroeconomica, este necesar pentru a relansa cresterea", se arata in declaratia finala.Totodata a fost aprobat un "plan de actiune" continand masuri "prioritare" pentru ameliorarea supervizarii sistemului financiar, asupra carora ministrii lor de finante trebuie sa faca propuneri pana in 31 martie. Au fost definite cinci campuri de actiune: revizuirea aspectelor de reglementare care exacerbeaza criza, armonizarea normelor contabile, ameliorarea transparentei pietelor de produse derivate, revizuirea practicilor de remunerare a conducerii bancilor pentru a evita asumarea unor riscuri excesive si "revizuirea mandatului, guvernarii si nevoilor de capital ale institutiilor financiare internationale". Pentru a evita o repetare a crizei financiare, G20 vrea ca "oric e actor, orice produs si orice piata sa fie supuse in mod real supravegherii". Totusi, spre satisfactia americanilor care tin foarte mult la independenta lor, G20 a subliniat ca "reglementarea tine de responsabilitatea autoritatilor nationale". Comunicatul mai vorbeste despre "nevoia de transparenta" a activelor neinregistrate si "instrumentelor financiare complexe". Dincolo de toate, insa, s-a respins pentru moment ideea unui "jandarm" al sectorului financiar mondial fapt care face sa nu se mai puna problema unei reforme globale a sistemului financiar, un fel de Bretton Woods II, dorita de unele tari, FMI, care ar fi trebuit sa preia acest rol, capatandu-ul doar pe cel de consilier al guvernelor.






Produsul intern brut al celor statelor membre ale G 20 (19 state plus UE) reprezinta 90% din cel mondial (miliarde de dolari)

Tara                                2008      2009
Argentina                          338       395
Australia                        1.069      1.080
Brazilia                          1.664      1.587
Canada                         1.564      1.570
China                            4.222      4.772
Franta                           2.978      3.011
Germania                      3.818      3.773
India                             1.237      1.350
Indonesia                         496      552
Italia                             2.399      2.407
Japonia                         4.844      4.803
Corea de sud                   953      1.019
Mexic                           1.142      1.192
Rusia                            1.778      2.066
Arabia Saudita                 528      568
Africa de Sud                   300     326
Turcia                              798      789
Marea Britanie              2.787      2.734
SUA                           14.334     14.571

Sursa: FMI octombrie 2008

Summitul G 20 a abordat o serie de teme extreme de fierbinti
• Organizarea sferei financiare
• Extinderea campului reglementarilor
• Paradisuri fiscale
• Normele contabile si prudentiale
• Remuneratiile din sectorul financiar.
• Securitizarea activelor
• Eficienaa si probitatea agentiilor de rating
• Asocierea sporita a tarilor emergente la problemele mondiale
• Reforma FMI
• Relansarea cresterii economice

Declaratii
"Exista aici o mare dorinta comuna de a ne asigura ca o asemenea criza nu se va mai repeta si de a relansa economia mondiala cat mai repede posibil",
Angela Merkel, cancelar al Germaniei

"Trebuie sa facem totul pentru a elimina cauzele care au generat aceasta criza economica. Pentru ca odata aceasta depasita sa nu neconfruntam cu o recidiva a ei"
Nicolas Sarkozy, presedinte al Frantei

"Trebuie, cu toate acestea, sa recunoastem ca interventia guvernamentala nu este un remediu universal. Aceasta criza nu reprezinta un esec al economiei pietei libere, iar raspunsul nu consta in reinventarea sistemului"
George W. Bush, Presedinte al SUA