Chiar si peste mult timp de acum incolo, e putin probabil ca Stefan Poienaru, proprietarul holdingului agricol Agrofam Fetesti, care cultiva 19.000 de hectare de teren in judetul Calarasi, sa nu-si aminteasca de 2008. „In anii trecuti, in lunile noiembrie-decembrie, eram asaltat de traderi care voiau sa cumpere grau sau alte produse agricole. Acum nu-i vezi cu lunile“, spune Poienaru, care din cei 61 de ani ai sai mai bine de jumatate i-a petrecut pe terenurile agricole.
Situatia in care se afla Poienaru – dar si alti mari producatori agricoli din Romania – pare sa contina principalele ingrediente ale unei crize de supraproductie: stocuri mari rezultate din productia peste medie obtinuta anul acesta, preturi mici puse pe seama unei cereri reduse si, bomboana de pe coliva, o criza financiara globala.
PRETURI MICI. Poienaru estimeaza o crestere a cifrei de afaceri de la 24 mil. euro in 2007 la 30 mil. euro in acest an, insa, in acelasi timp, o scadere a profitului de la 2 mil. euro la circa 1,8 mil. euro. Motivul? „Scaderea preturilor la produsele agricole si cresterea costurilor de infiintare a culturilor“, explica omul de afaceri. Cum s-a ajuns aici, e o poveste interesanta privita din afara, si nu prea – privita din interior.
In general, strategia producatorilor este sa stocheze cerealele cateva luni pentru a obtine la vanzare un pret mai mare decat in momentul recoltarii. Insa productia mare din acest an a facut ca pretul graului, dar si al altor produse agricole sa scada in mod constant. Productia de grau si secara a Romaniei a fost in 2008 de circa 7,75 milioane tone, fata de circa 3 mil. tone anul trecut, dar si peste recoltele din 2006 si 2005, potrivit datelor centralizate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
Productia medie de anul acesta a fost de 3,5 tone la hectar, cel mai bun randament din anii 2001– 2008, potrivit acelorasi statistici elaborate de minister. Iar cand vorbim de recolta anului trecut, trebuie spus ca, pe fondul secetei din Romania, dar si din intreaga lume, pretul graului a urcat pana la 300 de euro pe tona, atingand un maximum istoric de 329 euro/tona in februarie 2008. „In prezent s-a ajuns la un pret de circa 120 de euro pe tona de grau, insa chiar si la acest pret nu prea se fac tranzactii“, spune Poienaru, care a apucat totusi sa vanda, imediat dupa recoltare, in luna au gust, 25.000 de tone de grau cu 160 de euro pe tona.
Preturile mici la grau par sa fi determinat aparitia unei situatii oarecum similare cu cea de pe piata imobiliara, acolo unde cumparatorii considera ca pretul e inca prea sus si asteapta sa mai scada, iar vanzatorii nu vor sa mai lase din pret. Intr-un cuvant, blocaj. Cei care au hambarele pline cu cereale nu vand, ceilalti nu cumpara. „Intr-adevar, pretul graului este foarte mic acum“, e de parere si omul de afaceri Adrian Porumboiu, care administreaza circa 50.000 de hectare in mai multe judete din Moldova. „Dar noi nici nu ne grabim sa vindem pentru ca avem nevoie de materie prima pentru procesare“, spune Porumboiu. Grupul de firme Racova Vaslui are noua fabrici de paine – sapte in judetul Suceava si doua in judetul Vaslui –, fabrici care ar putea procesa peste 100.000 de tone de grau pe an. Adica aproximativ trei sferturi din productia de grau a grupului Racova.
Insa aceasta este particularitatea lui Adrian Porumboiu, care si-a dezvoltat de-a lungul timpului un business integrat. Stefan Poienaru, in schimb, cultiva cereale ca sa le vanda, nu sa le proceseze, si de aceea – in noile conditii ale pietei – e intr-o situatie mai dificila. El pune lipsa de interes a marilor traderi de produse agricole de a achizitiona cereale – filialele locale ale unor companii multinationale ca Bunge, Cargill sau Alfred C. Toepfer – pe prudenta acestora. „Probabil ca firmele-mama sunt afectate de criza financiara si nu au acum bani de achizitii“, presupune Poienaru, adaugand ca situatia cea mai proasta in care se poate pune un producator este aceea in care initiativa privind tranzactionarea unui stoc de cereale vine din partea sa: „Daca ii chemi la tine, iti ofera preturi ridicol de mici, sub costurile de productie“.
RAZBOIUL NERVILOR. Dar nu doar lipsa lichiditatilor pare sa fie problema pentru traderi – companiile care comercializeaza cereale. In primul rand, productii mari de grau au fost realizate anul acesta nu doar in Romania, ci mai in intreaga lume, de unde si cererea mai scazuta. In al doilea rand, dupa cum explica, sub rezerva anonimatului, un responsabil cu achizitiile de cereale dintr-o companie multinationala prezenta in Romania, marii traderi de cereale se asteapta la noi scaderi ale preturilor la produsele agricole. In consecinta, prefera sa ramana in expectativa, o situatie care ii face insa pe producatori sa se intrebe daca nu cumva ar fi bine sa vanda acum, la pretul oferit de traderi. „Este un razboi al nervilor“, sintetizeaza omul de afaceri Mihai Anghel, unul dintre cei mai mari producatori de cereale din Romania.
El adauga ca, pe termen scurt, traderii sunt acoperiti, insa pe termen mediu – adica pana la viitoarea recolta – vor fi nevoiti sa cumpere, fie de pe piata din Romania, fie de pe alte piete. In acelasi timp, Mihai Anghel se asteapta sa fie foarte putini bani pe piata in 2009, ceea ce nu este o veste foarte buna pentru producatorii care au hambarele pline ochi cu grau sau alte produse agricole. Si Stefan Poienaru foloseste cuvantul „razboi“ cand vine vorba despre pozitia traderilor in piata: „Este un razboi rece intre producatori si traderi. Sa vedem cine o sa cedeze“. Pentru producatori mai exista varianta comisionarilor, care pot exporta produsele agricole; insa Stefan Poienaru spune ca si acestia ofera preturi mici acum, desi in Uniunea Europeana graul se tranzactioneaza cu circa 180 euro/tona. „Nici un producator roman nu poate oferi cantitatile cerute pe bursa din Paris, dar nici calitatea pentru care se ofera acest pret“, explica Poienaru cum s-a inchis si aceasta portita pentru marii producatori agricoli din Romania. El spune ca isi asuma realizarea unui profit mai mic decat anul trecut, cand a fost seceta si, cel putin teoretic, ar fi trebuit sa fie un an financiar mai prost decat 2008, cand recolta a fost mai mult decat dublul anului trecut. Dar in pofida acestui aparent paradox – oricum e convins ca in primavara pretul graului va mai creste –, Poienaru isi pastreaza optimismul. Experienta i-a demonstrat, spune el, un lucru esential: „Graul nu m-a inselat niciodata“.
Jos, sus, jos
Dupa un an cu o productie-record, pretul graului din Romania a ajuns la nivelul anului 2006. Nu au scazut insa si costurile de infiintare a noilor culturi, ceea ce va duce, in general, la o scadere a profiturilor producatorilor.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
