Tadao Ando leagă modernismul de tradiţia estetică japoneză

Folosindu-se de beton, pe care îl toarnă în forme netede, aidoma mătăsii, arhitectul japonez îmbină pereţii cu arcadele şi coloanele, întotdeauna într-o manieră dinamică şi neaşteptată. Totul pentru a lega modernismul de tradiţia estetică japoneză. Conceptul de spaţiu intim
într-un loc public, coridoarele înguste, aglomeraţia din pieţe sau elementele de linişte şi confort pe care căminul le asigură, toate fac parte din ceea ce Ando înţelege prin tradiţie japoneză adaptată la viaţa modernă.

Atunci când i-a fost acordat premiul Pritzker, în 1995, juriul a considerat că Tadao Ando a reuşit să restabilească legătura dintre locuinţă şi natură. Felul în care forme naturale ies din spatele pereţilor groşi de beton este impresionant. Pentru a crea comuniunea dintre construcţie şi natură, nicio suprafaţă de vegetaţie sau ochi de apă nu rămâne nefolosit.

În cazul celor mai multe dintre construcţiile sale lumina vine de sus, prin golurile pe care acesta le creează în mod intenţionat, pentru a surprinde bogăţia spaţiului, şi prin ferestrele largi, de dimensiunea unui întreg perete, care dau senzaţia de libertate într-un spaţiu închis. Un microcosmos pentru individ - asta reprezintă casele create de Ando.

Cu adevărat special la Ando este sentimentul de surpriză permanentă pe care îl ai atunci când te plimbi prin locuinţele create de el. Nimic nu este predictibil. Originalitatea este emblema sa, iar viziunea personală asupra lumii reprezintă sursa sa de inspiraţie.