Tarom: tot mai puțin aer

Să facem o scurtă recapitulare. La 7 zile după ce a fost numit în poziția de CEO al TAROM, austriacul Heinrich Vystoupil își dădea demisia – așa cum scria revista MONEY Magazine în numărul 12, în articolul „Zbor deasupra unui cuib de cuci“. Ministerul a numit la câteva zile distanță un nou CEO, Christian Edouard Heinzmann, care a venit însoțit de un nou director financiar, Michael Moriaty, de asemenea membru în board. Ambii cu o experiență considerabilă, în comparație cu fostul manager și foarte potriviți pentru pozițiile respective. În termen de 90 de zile, board‑ul ar trebui să construiască o strategie de relansare a companiei în următorii patru ani. Și conform celor declarate de Dan Pascariu, președintele board‑ului, invitat împreună cu Marius Ghenea și Nicolae Demetriade la emisiunea Ministerul de Finanțe de la MONEY TV, compania urmează să treacă pe profit în 2016, practic la finalul mandatului noului consiliu de administrație.

Rămâne însă de văzut ce alte noi modificări vor apărea în structura boardului, odată cu alegerile din 9 decembrie, când sunt șanse foarte mari ca ministrul transporturilor, Ovidiu Silaghi, să părăsească ministerul. Datele ecuației se vor schimba în funcție de partidul în portofoliul căruia va ajunge ministerul transporturilor și implicit, de noul ministru. Realist vorbind, abia de Crăciun vom ști probabil cine va fi norocosul care va primi acest minister, unde fondurile pe care le generează companiile din subordine sunt direct proporționale cu problemele pe care le creează. Și va mai dura până în februarie (90 de zile), conform procedurii, când noul board va prezenta strategia de relansare, care s‑ar putea să fie susținută de noul ministru. Sau nu.

Mulți de „poate“. Și puține certitudini. Una dintre ele are multe zerouri și reprezintă pierderea de 200.000 de euro pe care TAROM o înregistrează pe zi. O alta este faptul că aviația este un domeniu foarte complex și foarte îngust, un domeniu pe care îl conduc, peste tot în lume, oameni cu zeci de ani de experiență. „Buna‑credință, entuziasmele adolescentine, „provocarea personală“ sunt lăudabile, dar nu pot fi suficiente pentru a califica un aspirant neofit să ia de mâine decizii strategice într‑un domeniu atât de complex cum e aviația. Învățatul la locul de muncă pe banii contribuabilului nu poate fi o practică acceptabilă social, aviația mondială nu ne așteaptă pe noi să ne specializăm din mers ori să ne cultivăm hobby‑uri „cool“ la sfârșit de carieră“, crede Doru Lionăchescu, președintele Capital Partners.

FOȘTI ȘI ACTUALI. Și a treia certitudine ar fi aceea că majoritatea companiilor aeriene de stat nu sunt în situații prea fericite. Despre TAROM, Nicolae Demetriade, singurul fost director care a aplicat pentru acest program și care se regăsește pe lista scurtă, dar din păcate nu și în board, spune că se află în comă. Exagerează puțin, desigur, dar asta e din cauză că a lucrat în această companie peste 20 de ani și este foarte atașat de ea. Cu siguranță la fel ar spune și Dan Pascariu dacă banca în care și‑a petrecut 14 ani, UniCredit, ar avea probleme. Atașamentul determină îngrijorarea și graba de a căuta soluții cât încă mai sunt bani în conturi. Pentru cineva din afară, problemele TAROM se rezumă la un bilanț contabil cu multe pierderi, care trebuie reduse. Pare să fie un avantaj să ai capacitatea de a vedea lucrurile la rece și acesta este tonul pe care Dan Pascariu spune că pierderile trebuie reduse și rutele neprofitabile închise. „Atunci când ai o pierdere de 5–6 milioane dolari pe lună, dacă te gândești la câți bani mai sunt, nu rămâne mult și atunci primul lucru este să stopezi hemoragia. Nu te apuci să cumperi avioane în condițiile în care aproape toate rutele sunt neprofitabile“, crede Dan Pascariu.

E adevărat, să cumperi avioane nu este un scop realist pe termen scurt, ci pe termen lung și mediu, dar să tai rutele neprofitabile înseamnă să pierzi dintr‑o cotă de piață și așa în scădere. „Trebuie analizate cu mare atenție toate rutele și restructurate. Nu poți să închizi toate rutele neprofitabile, pentru că majoritatea sunt neprofitabile. Dacă faci asta, omori compania“, explică Aurelia Fulger, fost director de marketing și vânzări la TAROM în perioada 2003–2006. Și ea și Nicolae Demetriade sunt de părere că primele contracte care trebuie renegociate sunt cele de cod‑share, încheiate de TAROM cu companiile străine, mai ales cu cele din alianța SkyTeam din care face parte transportatorul național. O alianță care ar trebui să aducă nu doar beneficii de imagine, ci și beneficii concrete. În prezent, TAROM încasează circa 30% din veniturile aferente curselor operate împreună cu alte companii. Un alt punct în care cei doi foști angajați ai companiei împărtășesc aceeași opinie este legat de tăierea tarifelor. Nu poți să reduci tarifele când ai deja pierderi atât de mari, pentru că nu vei reuși în consecință să crești numărul de pasageri suficient de mult încât să reduci pierderile.

Ultimul, dar poate cel mai sensibil punct într‑o restructurare realistă, este sindicatul companiei, care a avut întotdeauna un cuvânt important de spus. În perioada 2009–2011, deci în plină criză, când director general era Ruxandra Brutaru, salariile angajaților au fost majorate cu generozitate, evident cu acordul ministerului de resort. Este foarte dificil ca aceste salarii să fie reduse acum de către un manager străin, într‑o companie în care media de vârstă este destul de ridicată. Acest lucru nu se poate face decât cu acordul ministerului care a considerat, în acest program de management privat, că pentru o companie care este un brand național este mai potrivit un manager străin decât unul român. „TAROM este un brand recunoscut în lume, e ceva care ne reprezintă pe noi toți ca români“, crede și Marius Ghenea.

Concluzia o rezumă Doru Lionăchescu: „Companiile mici deținute de stat fără stocuri valoroase, cu flotă pestriță, cu peste 2.300 de angajaţi din care doar 10% sunt în activități operative trebuie privatizate. TAROM este o companie care a fost prin definiție și prin tradiție locul de parcare al tuturor obligațiilor politice sau al fraților, cumnaților și rudelor politicienilor“.