Redeventele petroliere sunt prea mici, iar nivelul acestora trebuie compensat prin taxare, argumenteaza, fara sa clipeasca, sustinatorii acestei idei. De ce ar trebui sa clipeasca? Pentru a vedea mai limpede distanta dintre o strangere de mana si o strangere de gat. Vrand-nevrand, statul a avut si mai are treaba in business. A vandut, a incasat, a semnat contracte. Si s-a formalizat, in cea mai mare parte, cu logica si etica de business. In care, in general, fie ai obraz, fie esti obligat contractual sa ai obraz.
Pe de alta parte, statul mai are si functia autoritara, coercitiva si “paternalista”, care-i permite, printre altele, sa-si ia impozitele de unde crede ca-i mai bine. Cele doua roluri nu prea au legatura unul cu altul. Insa devine tentant ca fiul businessman sa-i ceara ajutorul tatalui militian, cand are ceva de impartit. Si poate parea chiar eficient. De ce trebuie, totusi, ca statul sa se rezume in afaceri la logica strangerii de mana si sa se abtina de la trucuri neortodoxe? Evident, din motivul pentru care etica de business este o strategie de supravietuire pe termen lung, si nu un moft aristocratic. Pentru ca, daca nu o respecti, ajungi sa nu mai stea nimeni de vorba cu tine, iar ceea ce ti se pare ca ai castigat usor este, de fapt, bonusul de exit dintr-o aventura in care te-ai facut de rusine. Contractul cu Petrom este unul dintre exemplele in care statul trebuie sa arate caracter. Poate ca nu s-a gandit suficient atunci cand nu a luat in calcul eventuala crestere a cotatiei petrolului, insa este timpul sa puna aceasta pierdere intr-un cos in care a avut si destule castiguri “nemeritate”, in logica militianului. Cum ar fi banii luati pe Romtelecom, investitie din care grecii nu au recuperat nici macar jumatate, dupa zece ani, desi, la momentul respectiv, pretul parea mic pentru unii. Sau privatizarea BCR, despre care presedintele Comisiei de privatizare spune ca, daca s-ar vinde acum, banii luati ar fi mai putin de jumatate.
Cat pentru cei care sustin ca Petrom s-a dat mult prea ieftin si era clar ca valoarea ar fi fost mult mai mare, am o singura intrebare. Compania era cotata pe bursa, iar actiunile erau de vanzare pentru toata lumea. De ce n-ati cumparat? Acum ati fi fost mult mai bogati!
