În timp ce Franţa este ocupată cu alegerile legislative de săptămâna viitoare, Germania şi Austria îşi pun întrebări existenţiale legate de euro şi relevanţa sa, precum şi de cheltuielile tot mai mari pentru a-l menţine, arată testosteronepit.com. La aceste cheltuieli se adaugă acum şi cele 125 de miliarde de dolari acordate Spaniei, împrumut care deschide un lung şir de alte finanţări, aşa cum s-a văzut în cazul Greciei. Astfel, împrumutul acordat pentru a rezolva problema o dată pentru totdeauna se dovedeşte insuficient şi e urmat de şi mai multe împrumuturi. Spania nu va face excepţie. Şi mai urmează şi Italia.
În plus, presa germană se alarmează asupra cheltuielilor care ar fi necesare în cazul abandonării euro. Numesc întoarcerea la marcă “o soluţie nebunească” şi avertizează că vor exista pierderi gigantice. Însuşi faptul că toate aceste aspecte sunt dezbătute pe prima pagină a ziarelor face ca această variantă să devină şi mai uşor de realizat. Deoarece, odată ce discuţiile încep, guvernele vor putea cu greu să le ascundă sub preş.
“Aşa cum se prezintă acum, uniunea monetară nu poate funcţiona pe termen lung”, afirmă preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann. Pentru a evita problemele, acesta a cerut clarificarea situaţiei: ori se stabileşte o uniune fiscală a cărei administrare este transferată către o autoritate centrală, ori se continuă cu independenţa bugetelor naţionale, caz în care “trebuie limitată răspunderea comună”. Acesta a mai avertizat asupra consecinţelor fragmentării zonei euro, care ar aduce riscuri şi costuri imense. Urmând aceeaşi idee, Weidmann a mai atras atenţia asupra faptului că aceste costuri şi riscuri nu trebuie să transforme Germania într-o ţară vulnerabilă la extorcarea de fonduri.
Nemţii sunt îngrijoraţi. Potrivit unui sondaj publicat săptămâna trecută de ARD-Welt, 55% dintre ei cred că ar fi fost mai bine să păstreze marca, un procent în creştere de la 9%, cât era în noiembrie. 56% se tem pentru economiile lor, 78% cred că problemele abia au început, iar 83% vor ca Grecia să părăsească zona euro dacă nu se supune reformelor şi măsurilor de austeritate pe care iniţial a fost de acord să le implementeze.
“Euro este ca un cuţit pus în mâinile unui copil”, a spus Thilo Sarrazikn, fost membru în comitetul executiv al Bundesbank şi membru al Partidului Social Democrat. Aşa cum se întâmplă de obicei, “ceva care pare a fi util şi sensibil se transformă în ceva periculos”, a afirmat acesta. Avantajele euro, inclusiv dobânzile mici, au dus majoritatea ţărilor pe o cale greşită, spune el. “Acum puteţi vedea consecinţele”.
“Împrumuturile sunt problema”, spune Sahra Wagenknecht, deputat al Partidului Stângist, al patrulea ca importanţă din Germania. “Acestea nu salvează moneda euro, ci sectoarele financiare! Băncile, companiile de asigurări, fondurile speculative şi speculatorii înşişi sunt cei salvaţi. Nici în Grecia, nici în altă parte nu sunt ajutaţi oamenii în sine”.
“A fost cu siguranţă o greşeală să creezi euro fără a avea instrumentele necesare pentru a-l controla”, spune cancelarul austriac Werner Faymann. Economic vorbind, Austria este legată de Germania. Majoritatea exporturilor ei merg către Germania, iar când Germania a aderat la euro, aşa a făcut şi Austria. Iar dacă Germania va abandona euro, aşa va trebui să facă şi Austria.
Aşadar, cancelarul austriac, copiind ceea ce spun Angela Merkel, cere o uniune bancară “cu reguli stricte pentru bănci şi pieţe financiare, precum şi un supraveghetor al băncilor care să fie independent şi comun”.
Astfel de dezbateri lipsesc în Franţa. Totuşi, există şi acolo o voce care vorbeşte aceeaşi limbă: Marine Le Pen, preşedinta Frontului Naţional de extremă dreapta, care a ieşit pe locul 3 la alegerile prezidenţiale din Franţa, cu 18% din voturi. Aceasta a declarat că vrea nu doar să elimine zona euro – una din promisiunile ei electorale -, ci şi Uniunea Europeană alcătuită din 27 de ţări, în al cărei Parlament, ironic, este şi ea reprezentant.
“Vreau ca prăbuşirea UE să facă loc unei Europe a Naţiunilor”, a spus ea. Principiul care stă la baza acestui proiect ar fi existenţa unor naţiuni independente, care să coopereze între ele. O Europă “cu care oamenii să fie de acord în mod liber şi democratic, lucru care nu se întâmplă în prezent”, a spus Le Pen. La final, aceasta a mai spus că “trebuie să ne întrebăm dacă sistemul poate fi reformat. Poţi schimba o Europă devenită stat federal într-o Europă a Naţiunilor? Nu cred. Nici Uniunea Sovietică nu a putut fi reformată”.
Fostul director al Deutsche Bank, Josef Ackermann, care cunoaşte destule probleme din bucătăria internă a băncii, spune că se bucură că “SUA forţează Europa să acţioneze mai repede”. Vrea împrumuturi masive pentru bănci şi nu are “nicio îndoială” că nemţii vor salva zona euro. Însă nemţii nu sunt chiar aşa de siguri în această privinţă.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
