Dupa un intermezoo intitulat “deschidere catre dialog cu partidele politice”, presedintele nostru, energizat de voturile de la referendum, s-a prezentat in fata Parlamentului, aratandu-i pisica si sugerandu-ne, in stilu-i binecunoscut, ca singura solutie pentru noi cei alesi in acest Parlament, este sa ne aruncam cat mai repede peste balustrada, pentru ca, vezi Doamne!, nu mai corespundem vointei poporului, adica acelora care au votat pentru ramanerea sa la Cotroceni. Ce ne spune, insa, presedintele in mesajul sau: pe de o parte, ne atrage atentia ca fiecare parlamentar are responsabilitatea de a gasi o solutie pentru a iesi din criza; pe de alta, ca, indiferent ce solutie vom gasi, domnia sa va respinge orice varianta rezultata in urma unor intelegeri de culise. 

Domnul presedinte ignora astfel un adevar arhicunoscut: acela ca Parlamentul inseamna si negocieri, si intelegeri, nu numai o masina de vot! In opinia domniei sale insa, aceasta situatie este de neacceptat! Domnul presedinte invoca rezultatele referendumului care, chipurile, ar fi invalidat Parlamentul actual! 

Drept urmare, e nevoie urgenta de alegeri anticipate, e nevoie urgenta de alta clasa politica! In realitate, presedintele nu doreste o noua clasa politica, ci doreste marginalizarea partidelor politice – cu exceptia Partidului Democrat, fireste! Acestea ar trebui sa devina simple anexe ale unui decor in mijlocul caruia sa troneze domnia sa, tatucul iubitor de popor. Ca si cum nu ar face parte din aceasta clasa politica, ca si cum nu ar fi fost ani de zile si parlamentar, domnul presedinte ne vorbeste de noua elita politica. Care elita, de unde sa rezulte aceasta elita politica, din laboratoarele Partidului Democrat, cumva?!

In decembrie 2004, la ceremonia de investire, presedintele ne asigura ca “va fi un presedinte impartial,... care va media cu... buna-credinta relatiile cu Parlamentul. “Avem nevoie de un Parlament puternic” , ne spunea atunci presedintele. In decembrie 2006, presedintele se adresa “celui mai inalt for politic al Romaniei, Parlamentului”.
Dintr-o data, presedintele constata ca Parlamentul nu-i mai este pe plac, ca majoritatea parlamentara nu mai reflecta vointa populara.

Autoritatea se castiga, nu se impune! Nici chiar prin referendum! Nu prin dizolvarea partidelor sau a Parlamentului se va innoi clasa politica romaneasca! Clasa politica este, fie ca ne place sau nu, expresia societatii romanesti, cu aspectele ei pozitive, dar si cu deficientele ei, pe care trebuie sa ni le asumam si nu este vorba ca ne cramponam de putere.

 Fie ca acceptam sau nu, in mod inevitabil electoratul roman isi va exprima, prin vot, optiunea pentru unul sau altul dintre partidele politice. Procesul de innoire a clasei politice are loc independent de mesajele presedintelui si de motiunile de cenzura. Guvernele vin si pleaca de la putere, alegerile aduc in prim plan partide puternice si plaseaza pe locuri secundare sau le exclud pe altele, care pot fi sanctionate prin votul popular. Aceasta dinamica nu poate fi ignorata. Dar, as mai sublinia aici un adevar: jocul politic fara partide nu exista. Altminteri, intram intr-o zona periculoasa. Adica aceea dorita de presedintele Basescu – un regim prezidential, cu partide marginalizate. 

Tiberiu Prodan senator PNl de suceava