Mirele nu prea se dovedea barbatelul de care s-a indragostit, asa ca mireasa si-a mai aprins o tigara, gandindu-se la ce e de facut. A oprit turatia motoarelor, cel mai mult dintre toti membrii familiei UE. Nu conta ca si asa producea scump, ca, desi pe deasupra purta un sacou Armani, pe dedesubt i se vedea camasa careia ii lipseau cativa nasturi, iar gulerul avea evidente semne de uzura.
Nici in bucatarie lucrurile nu stateau mai bine. De la ritmul anual in care camara i se umplea cu produse, rafturile etajerei erau din ce in ce mai goale. Ajunsese sa ia cu imprumut marfuri de la vecini, in speranta ca ceva miraculos i se va intampla, iar deficitul in care se bagase va fi acoperit.
Ceilalti membri ai familiei se uitau cam lung la mireasa, care incepuse sa aiba fite, sa se creada cea mai frumoasa fata si, in consecinta, nu mai voia sa gateasca, sa-si faca curatenie prin casa si nici de munca nu prea voia sa auda. Degeaba au venit rudele mirelui sa incerce s-o convinga ca nu e bine ce face. Ca munca e bratara de aur, ca nu poti sa te amagesti la infinit ca or sa te tina ceilalti pe banii si pe munca lor si ca numai fardurile de pe obraji vor garanta dragostea nemarginita a familiei.
Ce nu intelesese biata mireasa era ca a fost luata pentru a ajuta la treburile casei, nu pentru a pune matura si farasul deoparte. Mai ales cata vreme celelalte rude ale tale nu mai stiu cum sa alerge sa tina gospodaria curata si bine dichisita. Asa ca, intr-o zi, mireasa a fost luata frumos in brate, dusa in mijlocul satului si facuta de rusine in fata intregii familii.
