Începutul nu anunţa prin nimic finalul cu suspans. Suntem în decembrie 2007 şi rafinăria Steaua Română calculează, pe baza deconturilor de TVA, că are de recuperat de la ANAF în jur de 3,7 milioane lei. Urmează un episod care, probabil, e déjà vu pentru mulţi contribuabili: ANAF descoperă obligaţii suplimentare şi dictează compensare. Compania se duce în instanţă şi obţine anularea deciziei de impunere şi a notelor de compensare, astfel că, până în mai 2010 reuşeşte ca, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, să primească de la stat cei 3,7 milioane de lei solicitaţi cu titlu principal.
Doar că, şi de aici începe să crească tensiunea, compania mai solicită şi plata dobânzilor aferente acestei sume, calculate de la data expirării termenului legal de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea deconturilor de TVA și până la data restituirii efective a sumei menționate.
Iar compania chiar câştigă la Curtea de Apel dreptul la această dobândă. Dar ANAF contraatacă, sub cuvânt că deconturile de TVA, precum și celelalte cereri prezentate de Steaua Română, ar fi fost examinate cu respectarea termenelor legale. În consecință, nu ar fi datorate dobânzi de întârziere în ceea ce privește perioada în care notele de compensare erau în vigoare.
Citiți articolul complet în ediția 27 a MONEY Magazine
