Zilele acestea, se apropie una dintre rundele finale de negociere a ceea ce acum, pe masa discutiilor, arata ca fiind cea mai mare investitie straina derulata vreodata in Romania, dupa cum nota Business Standard in 8 aprilie, intr-un articol care dezvaluia in premiera culisele acestei megaafaceri. Luna iunie ar trebui, de asemenea, sa aduca un verdict al gigantului auto Mercedes privind construirea unei fabrici in Romania, dupa ce compania a facut deja un pas important, prin intrarea, la nivel local, cu vanzari directe ale propriei marci. Un alt gen de asteptare este la Craiova, unde Ford abia si-a instalat primii oameni in uzina de automobile, iar oamenii asteapta finalul unei tranzitii nesigure de cativa ani, cat au stat cu sabia lui Damocles deasupra capului, dupa falimentul Daewoo. General Motors, Peugeot, Mitsubishi tatoneaza terenul pentru diverse proiecte de investitii.
Ca sa ne facem o idee ce efecte ar putea produce oricare dintre investitiile mentionate mai sus, putem sa ne uitam la proiecte puse pe piata nu cu mult timp in urma. Va mai amintiti venirea francezilor de la Saint Gobain la Calarasi, acum patru ani? Judetul de la Dunare avea una dintre cele mai mari rate de somaj din tara, infrastructura foarte slab dezvoltata, investitorii straini aproape ca nu existau in zona. Si atunci, Romania, alaturi de alte tari din regiune, s-a batut sa atraga investitia Saint Gobain, care, in final, a pariat pe Calarasi, atrasa de locatia de pe malul Dunarii, ceea ce insemna, pe langa costuri reduse de transport, un culoar de export favorabil. Sigur, si pachetul de facilitati oferit de autoritati a contat mult, cum conteaza la venirea oricarui mare investitor. Efectul s-a vazut rapid, investitia Saint Gobain a remodelat portul de la Dunare, a atras alte nume mari, de talia Tenaris si Air Liquide, si, sa nu uitam, si Voestalpine s-a uitat in acea directie. Un lucru este clar, traim vremea marilor investitii, Romania se reindustrializeaza.
