Pentru Europa, care importa aproape o treime din necesarul de gaze naturale din Rusia, vestea este cum nu se poate mai proasta, existand deja experienta negativa a unor intreruperi semnificative ale acestor livrari ori de cate ori relatiile dintre Moscova si Kiev au cunoscut momente mai tensionate, precum celebra criza energetica din iarna lui 2006. Ucraina, care depinde energetic de Rusia, in proportie de 70 de procente, s-a confruntat cu doua majorari succesive ale pretului gazelor livrate de Gazprom, ultima de peste 35 de procente - de la 130 la 179 de dolari per 1.000 m3. Anul trecut, cand acest lucru a fost stabilit de cabinetul condus de Viktor Yanukovici, ministrul ucrainean al energiei, Anatol Kinuckh, avertiza ca “un pret apropiat de 180 de dolari per 1.000 m3 ar fi sinonim cu dezastrul pentru tara sa.
In decembrie, pe fondul unei inflatii galopante, preturile alimentelor de pe piata ucraineana au cunoscut o crestere de 23,7 procente fata de perioada precedenta a anului trecut, iar premierul Yulia Timoshenko a anuntat ca guvernul va lua masuri de urgenta pentru a veni in sprijinul populatiei. Rusia, care de fapt este un reexportator de gaze naturale, este obligata sa majoreze pretul livrarilor sale de gaze naturale catre si via Ucraina, pentru ca furnizoarele sale principale - fostele republici sovietice din zona caspica - au decis si ele acest lucru - Uzbekistan si Turkmenistan de la 100 (68 de euro) la 150 de dolari (102 euro) per 1.000 m3, iar Kazahstan a anuntat ca ar dori una de la 140 (95 de euro) la 190 de dolari (129 de euro) pentru 1.000 m3.
Cu putin timp in urma, purtatorul de cuvant al Gazprom, Serghei Kuprianov, anunta ca gigantul rus exclude posibilitatea unor tensiuni similare celor din ianuarie 2006 daca noul guvern ucrainean va incerca sa modifice actualul acord dintre Moscova si Kiev asupra pretului gazelor naturale. Potrivit BBC, seful diplomatiei ruse, Serghey Lavrov, a declarat ca tara sa nu exclude posibilitatea de a asigura livrarile de gaze naturale catre Europa utilizand caile maritime si fluviale, pentru a evita acele state de tranzit - precum Ucraina sau Bielorusia -, care au incalcat in numeroase randuri acordurile bilaterale.
