“Decizia este menită să îi sprijine pe producătorii europeni, în contextul actual descris de criza economică prin care trec statele Uniunii Europene”, spune analistul, care aminteşte că măsuri similare au fost luate şi de americani.
Problemele cu care se confruntă companiile, nu doar cele din sectorul metalurgic, împing autorităţile, şi nu doar pe cele europene, să cadă din ce în ce mai mult în ispita protecţionismului, intrând într-un joc în care nu există “victime inocente”.
“Nu trebuie să uităm că şi autorităţile chineze au un sistem foarte elaborat, bariere comerciale prin care îşi protejează producătorii”, adaugă Williams.
Demersul statelor Uniunii Europene de a-i proteja pe producătorii de oţel are şi un substrat social, declară pentru Business Standard Alice Savovová, director executiv al Association of International Affairs, din Praga, aducând în discuţie problema şomajului.
“Este o decizie pe care nu aş numi-o neapărat populistă. Producătorii de oţel sunt mari angajatori. Dacă aceştia au probleme, foarte mulţi oameni îşi pot pierde locul de muncă”, atrage atenţia Savovová. Printre altele, decizia - observă The Wall Street Journal - afectează direct unul dintre cele mai importante produse finite din sectorul producţiei de oţel - ţevile de oţel, utilizate pe scară largă în construcţii, în industria auto şi în sectorul de petrol şi gaze.
Taxele, cuprinse între 17,7% şi 39%, în funcţie de categoria de produse, vor intra în vigoare începând cu luna octombrie şi vor fi aplicate în perioada următorilor cinci ani.
Decizia, mai remarcă The Wall Street Journal, dă câştig de cauză lobby-ului european al producătorilor de oţel, condus de ArcelorMittal, care a cerut să fie protejat prin tarife de ameninţarea produselor considerate “subapreciate”, provenite din China.
De altfel, cazul lui ArcelorMittal este exemplar pentru datele întregii probleme, aşa cum a fost aceasta descrisă de analiştii chestionaţi de Business Standard. Producţia gigantului european a a început să scadă din trimestrul al patrulea al anului trecut, ajungând la aproape 50% comparativ cu cel precedent, înregistrând de atunci creşteri nesemnificative, pe fondul căderii producţiei industriale. În acel moment, compania a anunţat lansarea unui program de optimizare a costurilor, care implică, printre altele, şi concedierea a 9.000 de salariaţi, practic 3% dintre angajaţii la nivel global.
Cum este şi firesc, decizia îi nemulţumeşte pe producătorii chinezi. “Dacă vor impune aceste taxe, înseamnă că vom pierde piaţa Uniunii Europene”, declară, pentru The Wall Street Journal, Tan Ling, manager al Hengyang Valin Steel Tube Co., companie ce exportă între 5% şi 10% din producţie în Europa. Există însă nemulţumiţi şi în Europa, importatorii de oţel chinezesc. “Consumatorii vor trebui să plătească mai mult, pentru că piaţa este protejată”, atrage atenţia, pentru The Wall Street Journal, Jan van Meever, director executiv al Jan van Meever BV.
UE îşi apără oţelăriile de invazia chineză
Publicat la 29.07.2009, 21:00:00
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
Articole înrudite

Piețe financiare
Cum funcționează ROBOR și de ce contează pentru creditul tău

Piețe financiare
Aur vs Bitcoin: ce păstrează mai bine valoarea
Piețe financiare
13 din 16 echipe din SuperLiga au o casă de pariuri pe tricou. Anglia a interzis, România merge înainte
Piețe financiare
Curs euro valabil luni, 24 august: 5.2581 lei. OMV a pierdut 0.93% pe BVB
Piețe financiare
