Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană trebuie să înveţe să îşi împartă sarcinile, susţin analiştii. Îngrijorarea lor porneşte de la decizia Bruxelles-ului de a deveni un actor global în domeniul securităţii. Anul acesta, oficialii europeani au alocat peste 7 miliarde de euro pentru a interveni în teatre de operaţiuni din afara graniţelor uniunii. În anumite zone de conflict, Uniunea Europeană poate ajunge chiar să concureze NATO. "Într-un fel se poate vorbi de o anumita concurenţă şi chiar o anumită suprapunere de sarcini. În Darfour, unde a fost un fel de competiţie, într-adevăr, cine să acorde cu prioritate asistenţa necesară. Un fel de beauty contest s-a petrecut acolo", spune Adrian Pop, profesor universitar în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative.

În acest moment, ţările prezente în ambele organizaţii contribuie finaciar la bugetele NATO şi UE pentru aceleaşi obiective de securitate. În schimb, trupele sunt aceleaşi. "Naţiunile membre NATO şi UE pun la dispoziţie acelaşi set de forţe pentru securitate. Nimeni nu-şi poate permite să dezvolte o armată cu două viteze", a declarat Dobriţoiu pentru The Money Channel.

La nivel de resurse şi de experienţă există însă diferenţe majore între cele două organizaţii. În funcţie de acestea, autorităţile văd, pe termen lung, posibilitatea unei definiri clare a rolurilor celor două. "NATO poate să joace rolul primordial pentru asigurarea securităţii unei zone. UE, prin sistemul său, poate ajuta la dezvoltarea, diversificarea şi la reconstrucţie. Ele acoperă cam aceeaşi zonă geografică, au un destin comun şi îşi vor găsi un parcurs comun pentru satisfacerea unor nevoi de securitate", a mai spus Dobriţoiu. "Eu cred într-o anumită diviziune a muncii între NATO şi UE", a declarat şi Adrian Pop.

În prezent, relaţia dintre NATO şi UE se bazează pe acordul "Berlin Plus" din 2002. Uniunii i s-a permis să folosească capabilităţi ale NATO în operaţiunile de menţinere a păcii. Cele două organizaţii colaborează şi pentru combaterea terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă.