Umbra din carti

Dupa ce a studiat, timp de opt ani, cele 1.200 de carti din colectia lui Adolf Hitler pastrate la Library of Congress (singurele din biblioteca de 16.000 de exemplare a Fuhrerului ce au supravietuit celui de-Al Doilea Razboi Mondial, fiind descoperite intr-o mina de sare din Bavaria), americanul Timothy Ryback a lansat, la sfasitul anului trecut, „Hitler’s Private Library: The Books That Shaped His Life“. Cartea ofera nu doar o analiza minutioasa a colectiei (lucru evidentiat si de alte studii ce o descriu in functie de genurile literare), ci si o teorie interesanta: Hitler nu citea aproape niciodata din placere sau din dorinta de a-si imbogati calitatile intelectuale, ci dintr-o nevoie permanenta de a-si hrani ideologiile.BACKGROUND. „Captivanta si convingatoare“, dupa cum o descrie „The New York Times“, cartea lui Timothy Ryback cuprinde de la prezentarea colectiei pe genuri literare si descrierea detaliata a catorva volume pana la observatii amuzante legate de frazele subliniate cu pixul sau marcate, pe margine, cu semnul exclamarii de Hitler insusi (americanul vorbeste chiar despre un fir de par descoperit intre paginile unui ghid de arhitectura a Berlinului, despre care se crede ca ar fi cazut din mustata fuhrer-ului).Romane reprezentative pentru literatura universala – „Don Quijote“, „Robinson Crusoe“, „Coliba Unchiului Tom“ sau „Calatoriile lui Gulliver“; opere intregi din Shakespeare (unul dintre preferatii lui Hitler); studii filozofice apartinand lui Schopenhauer si Nietzsche; volume intregi de strategie militara si biografii ale unor importanti generali precum Alfred Graf von Schlieffen si Frederick cel Mare al Prusiei; carti oculte si teorii despre darwinismul social (folosite de Hitler drept justificare pentru lupta antisemita) – sunt cateva din operele pe care Hitler le-a citit, dupa cum sustine Ryback, inca din perioada Primului Razboi Mondial si pana la sinuciderea sa, in 1945.

Citeste mai mult