Considerat de unii dintre analisti, precum Vladimir Socor de la Eurasia Daily Monitor, drept un veritabil cal troian al influentei politice a Moscovei in tarile din Uniunea Europeana, o parere deopotriva impartasita si r espinsa de mai multe capitale ale continentului, South Stream ar urma sa traverseze Marea Neagra, pentru ca, ajungand in Bulgaria, sa se ramifice, urmand, pe de o parte, directia nord-vest, prin Serbia, Ungaria si Austria, si, pe de alta parte, sud-vest, prin Albania, Grecia si, traversand Adriatica, Italia si din nou Austria, sa aduca pana in centrul blocului european o cantitate de 30 miliarde metri cubi de gaze naturale anual din Rusia.
In conditiile unei cresteri constante a cererii de resurse energetice in cadrul Uniunii Europene, succesul proiectului South Stream depinde exclusiv de atitudinea pe care capitalele europene o au fata de Kremlin.
Rusia are probleme reale in “primul cerc” al vecinatatii sale - state precum Lituania, Estonia, Letonia sau Polonia privind-o ca pe principala amenintare la adresa securitatii lor. In “al doilea cerc” lucrurile capata ambiguitate, Romania fiind singura tara cu o pronuntata pozitie antirusa, in vreme ce Ungaria, Bulgaria si Grecia prefera sa defineasca problema relatiilor bilaterale cu Moscova in modul cel mai pragmatic cu putinta, acceptand din plin avantajele pe care acestea le ofera. Exemplar este faptul ca, in vreme ce Budapesta, Sofia si Atena au acceptat sa dea sanse egale proiectelor South Stream si Nabucco, Bucurestiul a decis sa il favorizeze doar pe cel de-al doilea.
Mergand mai departe, in “al treilea cerc” - Italia poate fi declarata, fara niciun fel de retineri, un adevarat partener al Rusiei in cadrul Uniunii Europene. De altfel, South Stream este un proiect in proportii egale al Gazprom si ENI.
