Umbra tatalui

Imi amintesc foarte bine, de pilda, cat de mult mi-as fi dorit sa am cu parintele meu calda complicitate pe care o afisa colegul meu de la La Salle, slabanogul Ramos, cu tatal lui, care-l ducea si aducea in fiecare sambata la antrenamentele echipei de fotbal ale liceului, facandu-i apoi galerie in timpul jocului si emotionandu-se pana la lacrimi cand fiul baga un gol. Uneori am avut norocul sa-i insotesc pe Ramos fiul si Ramos tatal la stadion ca sa vedem o partida de fotbal a universitatii si, in loc sa urmaresc ce se intampla pe teren, eram atent la glumele si farsele pe care si le faceau continuu, de parca nu erau tata si fiu, ci doi prieteni de aceeasi varsta.

Citeste mai mult