Din multele riscuri ce ameninta economia globala, de la cele financiare de tip subprime pana la cotatia sprintara a barilului de titei, nimic nu sperie mai mult decat ceea ce incepe sa se faca acum simtita, cum spuneam inca departe de Bucuresti - criza de mancare ceea ce se traduce deja in unele tari prin foamete. Un inamic mortal, daca luam in calcul ca, pe de o parte, ataca la baza oricarei societati masele, iar de aici rezulta de multe ori razboaie civile, schimbari de guverne, aparitia unor dictaturi militare, in timp ce in lumea economiilor dezvoltate efectul se traduce bineinteles prin faptul ca se pierd bani, locuri de munca dupa ce boardurile companiilor vor decide sa inchida fabrici, sa-si reloce resursele catre alte piete sau sa-si reorienteze operatiunile catre zone de business mai sigure.
Litrul de ulei de floarea-soarelui costa, in urma cu aproape un an, 38.000-40.000 de lei vechi, adica undeva pe la un euro, dar seceta din vara anului trecut a urcat in toamna
pretul la peste 80.000 de lei vechi (peste doi euro pe litru!), Romania ajungand sa aiba unul dintre cele mai mari preturi la ulei in valoare absoluta din spatiul Uniunii Europene, ceea ce, raportat la puterea de cumparare a romanilor, inseamna un soc greu de suportat, dar inevitabil.
Acum, India si China, piete care cumulat se apropie de 2,5 miliarde consumatori, adica 40% din populatia Globului, inregistreaza ritmuri-record de crestere ale Produsului Intern Brut, in spatele carora sta un avans infricosator al cererii de materii prime, otel, grane, petrol, de unde in buna parte vin cauzele acestor trepidatii la nivel global. Asia a mai ridicat un tsunami, de asta data global - cel al granelor, chiar daca tarabele pietelor sau rafturile mall-urilor din Bucuresti nu-l simt. Inca!
