In cazul scrutinului de duminica, dezinteresul e cu atat mai natural cu cat pare sa fie, inainte de toate, un simptom al politicienilor si abia mai apoi al electoratului. Am citit si am auzit in ultimele zile o suma de explicatii referitoare la cauzele care au dat nastere acestei apatii. De la selectia deficitara a candidatilor, trecand prin durata redusa a mandatului si ajungand la calcularea beneficiilor financiare sau politice ale celor care vor ocupa locurile rezervate Romaniei in forul european, mai nimic nu a scapat ochilor analistilor.
Cred, totusi, ca printre toate acestea si-ar mai gasi locul o nuanta. Aceea a relevantei europene a Romaniei.Traim in a saptea tara a Uniunii din punct de vedere al dimensiunilor, insa avem ambitii si influenta cam la nivelul Letoniei. La Bucuresti lipseste aproape cu desavarsire orice dorinta de a marca in vreun fel rolul si locul tarii la nivel european. Cand s-a pus problema alocarii unui post in Executivul comunitar, Romaniei i-a revenit onoarea indoielnica de a desemna un titular pentru portofoliul multilingvism. Sa fim totusi recunoscatori ca nu exista pozitia de comisar european responsabil cu sincronizarea semafoarelor.
Probabil ca ocupantul postului ar fi avut pasaport romanesc, iar in mediul politic din tara nu ar fi sesizat nimeni ridicolul situatiei. Mai aproape de zilele noastre, ma intreb daca a auzit cineva vreo dezbatere serioasa cu privire la recentul tratat de la Lisabona, menit sa inlocuiasca defuncta Constitutie europeana? Dar despre politica agricola comuna, aflata in plin proces de reforma, se stie ceva? Cred ca tocmai aceasta incapacitate de internalizare a marilor teme europene face ca scrutinul de poimaine sa fie doar un exercitiu irelevant. Micile oportunisme ocupa locul in care ar fi trebuit sa fie marile dezbateri. E inutil sa ne mai miram ca listele de candidati sunt populate cu personaje de rangul doi, anonimi sau indivizi ridicoli, inventati la stirile sportive.
