Un model ce nu trebuie urmat: Franţa

„Dacă cineva mă întreabă astăzi ce reformă economică sau fiscală preluată din modelul Franţei aş putea sugera României, nu aş putea să dau niciun exemplu. Dimpotrivă”, spune directorul IREF, stabilit în Franţa din 1991, care ne recomandă să privim spre state unde disciplina fiscală este lege, cum sunt Germania, ori statele nordice, spre exemplu.

Ţările care au aplicat o disciplină fiscală strictă şi au ţinut impozitele jos au avut mai puţin de suferit de pe urma recesiunii

În Canada şi Suedia, spune acesta, ţări care suferit recesiuni severe la începutul anilor ‘90, au reuşit să-şi reechilibreze bugetele prin aplicarea unei discipline fiscale dure.

Impozitele şi presiunea fiscală a fost scăzută, transparenţa a crescut, iar Canada a tăiat chiar 30% din posturilor din ministere.

Politicile sănătoase au făcut ca aceste ţări să reziste mult mai bine la criza economică globală, şi iasă puternic pe creştere. În 2010, Suedia estimează că economia va creşte cu 4,5%, iar în Canada estimările de creştere sunt de 3,3% din PIB. Guvernul francez estimează că economia va creşte cu până la 2% în acest an, dar problemele structurale grave nu vor putea fi rezolvate prea curând.

“Franţa a devenit astăzi un contraexemplu economic. De ani de zile de când lucrez în Franţa mă preocup să arăt de ce politicile economice sunt proaste. Mi se spune: sunteţi din România şi locuiţi în ultimul stat comunist din Europa. Nu trebuie totuşi exagerat, dar există un dram de adevăr în acest lucru. Mai ales că încă există în Franţa un Comitet de Planificare a Economiei. Există funcţionari care planifică economia pentru 2015, 2020 2025, sunt bine plătiţi ţi duc o viaţă liniştită”.

Ultima dată când bugetul Franţei a fost echilibrat a fost 1974, de atunci Franţa este în deficit bugetar. Media ratei de şomaj a fost de atunci de peste 10%, iar pentru tineri de peste 20%.

De asemenea, performanţa economiei a fost slabă, creşterea economică anuală fiind de 1,1% în medie.

Datoria publică a Franţei este acum de peste 80% din PIB, iar deficitul de aproape 8% din PIB, iar pentru 2011 se încearcă o limitare a deficitului la 6% din PIB.

Aceste lucruri sunt din cauza cheltuielilor publice mari care au avut loc în ultimiii ani în Franţa, spune Călinescu.

“Spuneaţi că în România nu au fost planuri de revigorare a economiei. În Franţa am avut. Au fost investite 36 miliarde de euro în stimularea economiei, adică 1,4% din PIB. Rezultatele acestei acţiuni au fost prezentate recent de Curtea de Conturi franceză: impactul acestor 36 miliarde de euro este de 0,5% din PIB, adică nici măcar jumătate din impulsul banilot băgaţi”.

Astfel, spune acesta, au fost create 20.000 de locuri de muncă, iar fiecare loc de muncă a costat contribuabilul francez 472.000 de euro.

Au fost create aproape 20 de taxe bizare, care nu se văd cu ochii liberi. Spre exemplu, există o taxă pe hârtia cu care firmele îşi fac publicitate, spune directorul IREF.

Unele firme şi-au angajat oameni care să descifreze circularele cu noile taxe introduse aproape zilnic de guvern.

O altă problemă a sistemului fiscal francez este numărul mare de excepţii fiscale. Aproape 50% din francezi nu plătesc impozite ca urmare a celor 500 de excepţii fiscale existente. Potrivit lui Călinescu, statul pierde aproximativ 70 miliarde de euro din cauza acestor excepţii, iar guvernul încearcă să facă ordine în această privinţă.

“Unele excepţii sunt bune, sunt deducţii fiscale pentru investiţii în întreprinderi, pentru cercetare privată, însă altele sunt total aberante, legate de ecologie şi sper să nu le invitaţi în România”, spune directorul IREF.

“Astăzi, spre exemplu, Franţa este blocată de greve, sindicatele, deşi reprezintă decât 4% din populaţia acitvă a ţării, au blocat transportul, aeroporutile sunt în mare parte blocate. Nu cred că este nici ăsta un exemplu pentru România”, conchide acesta.