Pentru o bere platita de un prieten, agent al unei companii de administrare, un roman semneaza cu usurinta un act pe care ar trebui sa il citeasca pe indelete, pe care ar trebui sa il inteleaga, pentru ca bucata aceea de hartie inseamna de fapt transformarea lui in investitor privat, iar in viitor, devenirea unui pensionar mai indestulat decat cei de azi.
Pentru maruntisul aruncat de un alt prieten, agent al unei alte companii, acelasi om semneaza un nou contract. Fara sa stie ca nu isi ajuta niciunul dintre cei doi prieteni, dar, cel mai important, nu se ajuta nici pe el. Pentru ca, in final, dupa ce perioada de aderare se va incheia, adeziunile multiple vor fi invalidate, iar el va ajunge in memoria unui calculator care il va zvarli in portofoliul unei companii din piata. Nu va mai fi decizia lui, ci a unui computer. Iar daca, nemultumit de alocarea aceasta, va dori, intr-un final, sa se indrepte catre alta companie, va trebui sa plateasca un comision destul de usturator sau va trebui sa astepte doi ani pentru a se transfera fara costuri suplimentare.
Daca lucrurile stau asa cum sunt prezentate de catre companiile de administrare, inseamna ca, pe la sfarsitul lunii octombrie, toti cei obligati sa intre in sistem vor fi intrat. Ce se va intampla in urmatoarele doua luni? O parte dintre ei va semna din nou, sub presiunea agentilor, dispusi sa scoata din buzunar “comisionul la comision” pentru a-si inmulti portofoliile. Cine pierde, cine castiga? Este un joc a carei miza de sute de milioane de euro aliniaza la start, intr-o prima faza, doar perdanti.
Companiile isi construiesc portofolii pe nisipuri miscatoare, clientii care vor semna cu usurinta act dupa act de aderare se vor dezmetici de-abia in 2008, cand nu vor mai avea ce face timp de doi ani, agentii renunta la o parte din castig, pe care insa s-ar putea sa nu il incaseze in totalitate daca le vor fi invalidate contractele intermediate de ei. Practicile neortodoxe in vanzarea pensiilor private creeaza confuzie in piata si nicidecum informare asupra unui sistem asteptat de zece ani. Vina legiuitorului, care a lasat diverse gauri prin norme, vina tehnicilor de vanzare, vina cui o fi pentru lipsa de informare a celor ce vor semna mai mult de un act de aderare?
