Acum nici 5 ani, a vorbi despre război global, despre război convenţional pe scară largă, care să implice marile puteri ale lumii, faţă în faţă, părea o ipoteză hazardată, dacă nu o provocare pentru a acumula faimă prin predicţii apocaliptice. Azi, războiul e mai prezent şi mai aproape ca oricând: nu există zi sau publicaţie serioasă din întreaga lume unde perspectiva unei confruntări armate de amploare, război rece sau război mondial, să nu se regăsească drept ipoteză, cu tot mai multe argumente acumulate în acest sens.   Reaşezarea lumii se petrece de pe poziţii de incertitudine, imprevizibilitate a marilor puteri şi inedit în abordarea diferendelor şi poziţionărilor în diferite teatre de operaţiuni. Dacă Rusia a şocat prin angajamentul său direct în Siria în favoarea lui Bahsar al Assad, cu toate costurile acestor aventuri militariste, anexarea Crimeii poate fi văzută astăzi ca un pas planificat al Rusiei spre proiectarea forţei în Mediterana de Est şi mai departe. Iar SUA au replicat recent prin anunţul făcut de Donald Trump privind retragerea trupelor americane din Siria, o afirmaţie care a şocat propriul staff de consilieri, Administraţia în întregime, nu numai aliaţii şi partenerii din diferitele teatre de operaţiuni.   Turcia este principalul actor vizat de agresivitatea Rusiei, la Nord şi la Sud – Crimeea şi Tartus, Hmeinim şi Latakia – însă Ankara a ajuns şi cel mai curtat actor prin implicarea în zonă. Şi unicitatea, excepţionalismul, specificitatea Turciei trebuie reconsiderate cu atenţie în termeni strategici în regiune, dincolo de evaluările extrem de atente şi omniprezente ale situaţiei interne şi de respectarea principiilor şi valorilor fondatoare ale NATO, acolo unde Turcia e membru, şi ale UE, acolo unde, formal, Turcia încearcă încă să acceadă.   Joaca de-a războiul se desfăşoară pe multiple meridiane, mai peste tot pe unde marile puteri sau puterile regionale au implicări masive. Şi dacă în Siria a crescut posibilitatea confruntării directe între SUA şi Rusia, unde asemenea ciocniri au avut deja loc, tot aici lucrurile pot evolua în scenarii cu confruntări turco-americane, aşa cum cele mai probabile confruntări armate rămân în Coreea de Nord, Iran, Orientul Mijlociu şi statele Golfului, de pe poziţii sectariene susţinute de SUA, dar şi în Extremul Orient, în varianta sino-americană. O situaţie fără precedent, când nimeni nu mai exclude războiul ca instrument prezent în soluţionarea diferendelor şi repoziţionărilor globale, odată ce am revenit la politica de putere, la realismul dur şi pur.   citiți textul integral, pe adevarul.ro.