Uniunea Europeană finalizează alegerea echipei de la conducere

Teoretic, învingătorii vor putea fi desemnaţi doar cu majoritatea calificată a şefilor de stat şi de guvern, la un summit prevăzut pentru luna noiembrie, posibil joi sau duminică . Cu toate acestea, preşedinţia suedeză vrea să profite de acest timp pentru a obţine consensul, pentru a evita ca Europa să pară divizată în privinţa acestor inovaţii ale Tratatului de la Lisabona.

Prezenţa tuturor liderilor europeni luni la Berlin pentru ceremoniile care vor marca 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului ar trebui să ofere prilejul unor negocieri intense în culise pe această temă, potrivit diplomaţilor.

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a cerut o decizie "săptămâna viitoare", deoarece "nimeni nu ar înţelege dacă se pierde timpul în timp ce lucrurile sunt în desfăşurare".

Alegerea preşedintelui Consiliului european pare a fi în stadiul cel mai avansat. Premierul belgian, creştin-democratul flamand Hrman Van Rompuy, s-a detaşat recent în fruntea listei favoriţilor, iar ţara sa se gândeşte deja la o înlocuire. El îl devansează pe olandezul Jan Peter Balkenende, pe luxemburghezul Jean-Claude Juncker sau pe letona Vaira Vike-Freiberga.

Susţinătorii lui Van Rompuy laudă abilitatea acestuia de negociator, dar adversarii ar vedea în desemnarea sa abandonarea ideii de a avea o personalitate suficient de cunoscută, pentru a da o faţă Europei şi a evita ca marile ţări să conducă singure.
Cu o înfăţişarea sa discretă, premierul belgian ar semăna mai mult cu un grefier de la reuniunile liderilor europeni, decât cu acel George Washington european visat de fondatorul proiectului de Constituţie Europeană, Valéry Giscard d'Estaing.

Guvernul britanic mizează pe această slăbiciune pentru a continua să promoveze, în pofida şanselor aproape nule de success, candidatura lui Tony Blair. "Una dintre problemele fundamentale ale Europei este leadershipul. Tratatul de la Lisabona ne oferă în mod sigur  noi instrumente instituţionale. Dar personalităţile şi politica vor face diferenţa", a avertizat vineri la Bruxelles ministrul britanic al comerţului, Peter Mandelson.

Atenţia europenilor s-a îndreptat însă asupra unui alt laburist britanic: tânărul şef al diplomaţiei britanice, David Milliband, foarte curat, dar pentru un al mare post aflat în cursă, acela de Înalt reprezentant pentru afacerile externe. Un post de aproape "ministru", deşi denumirea, prevăzută în proiectul iniţial al Constituţiei, nu a fost menţinută.

Apare însă întrebarea: Partidul Laburist îl va sacrifica pe unul dintre principalii oameni care poate aduce avantaje formaţiunii chiar înaintea alegerilor legislative din 2010, care se anunţă foarte dificile? "Cred că David Milliband va juca un rol foarte mare pentru Europa, dar ca ministru britanic de externe", a spus Mandelson.

În acelaşi timp, ţinând cont de înfrângerea electorală previzibilă a laburiştilor, Europa ar putea oferi o mare speranţă Partidului Laburist."Este dificil pentru Marea Britanie să respingă o astfel de ofertă", subliniază un diplomat european.

Cu toatea acestea, în cazul în care Miliband o respinge, fostul premier italian Massimo d'Alema este considerat cel mai bine plasat pentru acest post. Cu condiţia ca ţările din Europa de Est, încă marcate de amintirea sovietică, să accepte să aleagă un fost comunist, subliniază diplomaţii.