Da, Atena chiar avea nevoie de reforme profunde şi de o reorientare a priorităţilor economice, dar stilul republican de austeritate a băgat pacientul în comă. Şi situaţia nu diferă foarte mult în restul Europei unde austeritatea a provocat o stagnare gravă a economiilor naţionale. Republicanii au dreptate când dau Grecia ca exemplu pentru un aparat statal exagerat şi atunci când afirmă că stilul elen de guvernare a însemnat uciderea competitivităţii economiei. Dar nu este vorba despre mărimea şi incapacitatea unui stat asistenţial, ci despre un sistem în care corupţia este numitorul comun şi în care respectarea legii este opţională.
E drept că nu există o soluţie simplă pentru criza grecească, dar e totuşi evident că actualul curs nu este unul eficient. Un indiciu de schimbare e oferit chiar de Grecia antică. Cel mai vechi exemplu de criză economică în Occident este cea din secolul al cincelea ÎEN. Atena era condusă atunci de Pericle, care confruntat cu probleme a exclus austeritatea din calcul. În schimb a ordonat o lucrare publică de mari dimensiuni. Pantheonul. Poate avem nevoie de un nou Pericle acum...
Reglementarea nu este soluţia pentru femei (Die Welt)
Da, este adevărat. Economia germană a ignorat de-o manieră grosieră potenţialul femeilor. Acum, politicienii vor să impună o cotă de participare obligatorie a sexului frumos la conducerea întreprinderilor.
30% sau chiar 40% din posturile de conducere ar trebui să fie ocupate de doamne în termen de doar câţiva ani, dar Germania este la ani lumină de acest ţel. Să luăm ca exemplu concernele listate la bursă: doar 4% din poziţiile de top management aparţin femeilor, deşi acestea depăşesc deja de multă vreme bărbaţii la capitolul educaţie şi pregătire în domeniu. Şi mai ales în vremuri de criză, lipsa femeilor în structurile de vârf ale întreprinderilor înseamnă o pierdere iresponsabilă de talent. Să luăm în calcul că aproximativ jumătate din clientela germană e reprezentată de femei. Studiile arată că acele firme care au o componenţă mixtă în management se descurcă mult mai bine pe piaţă decât celelalte.
Există deja unele concerne care şi-au impus o cotă feminină de bună voie. Un pas bun, dar reformiştilor nu le ajunge ritmul şi vor acum să impună prin lege o astfel de măsură. La nivel macroeconomic, ar fi un dezastru. Imaginaţi-vă cum ar fi în industria auto, de exemplu, sau în oţelărie sau industria grea. Nimeni nu contestă faptul că există cu siguranţă femei foarte capabile în aceste domenii, dar ele sunt puţine. Condiţii egale de acces pe piaţa muncii şi remuneraţie egală pe posturi similare. Astea sunt obiectivele ce trebuie asigurate prin lege.
Pantalonii sexişti sunt sub centură (The Telegraph)
Unele glume sexiste sunt chiar amuzante. Altele sunt însă pur şi simplu ofensatoare şi nu ar trebui să ne forţăm să râdem la auzul lor doar dintr-o oarecare obligaţie impusă de societate.
Cum ar fi să găsiţi, doamnelor, dar de ce nu şi domnilor, o etichetă pe interiorul unei perechi de blugi care să detalieze instrucţiunile de spălare pentru ca mai apoi să ofere şi o alternativă: sau daţi-o femeii, e treaba ei?! De obicei, afirmaţiile discriminatorii spuse ca bancuri sau printate pe un tricou au un aer de glumă puerilă de şcoală generală. Multe femei pot trece peste ele destul de uşor gândindu-se că nu pot provoca cine ştie ce mare rău. Dar un mesaj cusut pe interiorul pantalonilor nu are nimic de-a face cu umorul.
Este vorba de un îndemn ascuns, un mesaj de amintire către femei care anume ar fi rolul lor primordial şi unul către tinerii bărbaţi să împlinească dorinţele bunicilor lor. Şi trăim într-o societate foarte bolnavă dacă se aşteaptă de la noi să râdem automat la un mesaj discriminatoriu la adresa femeilor, dar de ce nu şi la adresa bărbaţilor. Pentru că discriminarea nu poate fi anulată cu un simplu zâmbet sau râs forţat. Şi pentru că obligaţia de a râde la aşa ceva nu poate fi impusă nimănui.
Grecia cumpără arme de 1 miliard de euro (Die Welt)
UE a impus Greciei un program de austeritate draconic, dar pentru apărare se pare că există destui bani, totuşi. În 2010, Atena a achiziţionat armament de peste 1 miliard de euro de la partenerii săi europeni.
Pe locul I se situează, la mare distanţă de ceilalţi exportatori, Franţa. Parisul a încasat de la ţara pe care o admonestează că ar fi cheltuit prea mulţi bani de manieră iresponsabilă circa 876 de milioane de Euro pentru avioane de vânătoare, bombe şi rachete. Pe locurile doi, trei şi patru se clasează în ordine Italia, Olanda şi Germania.
Sarkozy are o viaţă de o austeritate extremă (Le Monde)
Declaraţia îi aparţine ministrului francez de interne Claude Gueant care se străduieşte alături de echipa prezidenţială să îndulcească imaginea de „preşedinte al bogaţilor” de care se „bucură” Nicolas Sarkozy înaintea alegerilor prezidenţiale.
Cu o zi înainte, Sarkozy însuşi încerca să domolească din aspectul său de bling-bling într-o emisiune televizată. Pentru a nu mai ţinem minte exact câta oară, şeful de la Elysee a spus că regretă cina de la Fouquet sau concediul pe iahtul unui bogătaş. Asta ca să amintim de doar două episoade de acest fel despre care s-a vorbit extrem de mult în presa internaţională. Dar poate cel mai drăguţ sprijin a venit din partea doamnei Bruni-Sarkozy. În loja în care fostul fotomodel urmărea prestaţia soţului la TV, s-a auzit la un moment dat o exclamaţie: „Noi suntem oameni modeşti”…
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
