Din când în când, merge la întâlniri cu acționarii grupului sau participă la celebrele ședințe de la Bruxelles, locul în care „se coc“ tot felul de directive. Adrian Borotea (45 de ani), director afaceri corporatiste la CEZ România, stă la birou „niciodată mai puțin de 14 ore, uneori chiar 20“. Dar îi place ceea ce face. Borotea, de profesie inginer energetician, cu un MBA în Anglia și un altul în America, ține să sublinieze că investițiile grupului energetic ceh CEZ în România au depășit 2,2 miliarde de euro.
MONEY Magazine: CEZ este unul dintre cei mai mari investitori pe segmentul de energie eoliană. Pe scurt, care sunt planurile în această direcție, pe piața locală?
Adrian Borotea: Avem trei parcuri eoliene: la Fântânele, Cogealac și Grădina, cu o capacitate totală de 600 MW, care până la finele lui noiembrie vor fi integral puși în funcțiune. Așadar, undeva în decembrie, anul acesta, vom avea 600 MW funcționali, conectați la rețeaua Transelectrica. Reprezintă cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, al doilea fiind undeva în Scoția. Mai avem și alte proiecte în diverse faze, tot pe energie eoliană. Acum facem o analiză regională, pe trei țări: Germania, Polonia și România. Vizăm 3.000 MW în total. Avem potențial de finanțare propriu pentru această capacitate. Ne aflăm, practic, în zona de selecție a proiectelor și sperăm ca cel puțin unul dintre ele să fie în România. De altfel, avem 70 de proiecte din România în concurs. Ne dorim ca până la finele anului să știm clasamentul.
Acest boom din eolian îl vom avea și în următorii ani?
Categoric nu va mai fi. Pentru că există o anumită capacitate maximă; rețeaua poate prelua fără alte investiții. Dar nu avem consum așa de mare în România. De exemplu, azi (13 noiembrie – n.r.) am avut două cazuri în care parcul nostru eolian a fost oprit de către dispecerul național pentru o perioadă limitată din cauză că nu era suficient consum de energie electrică în România. Acest lucru se poate întâmpla noaptea sau în weekend, când consumul este foarte mic. Se întâmplă rar, dar, pe măsură ce aceste capacități vor fi din ce în ce mai multe instalate, e posibil ca ele să se afecteze unele pe altele. În concluzie, estimăm o evoluție mult mai lentă comparativ cu anii anteriori a capacităților instalate în energie eoliană și regenerabilă, în general, cu o perioadă decisivă în raport cu prețul certificatelor verzi începând cu anul 2014.
Este posibil să auzim de falimente în această industrie?
De falimente nu cred. Însă, odată cu trecerea timpului, pe de o parte, fereastra de oportunitate, respectiv anul 2016, după care proiectele nu mai primesc schema suport, va fi o graniță naturală între investițiile aflate azi în curs și potențiale alte investiții. Mărindu‑se concurența, este posibil ca planurile de afaceri să nu fie chiar așa bune pe cât s‑a gândit investitorul la momentul inițial al luării deciziei de a investi. Nu văd falimente, dar este posibil ca aceste realizări să fie mai mici decât ceea ce s‑a estimat.
Care considerați că sunt problemele cu care se confruntă acest sector?
Problemele sunt ca să fie depășite. Sigur, se poate îmbunătăți peste tot: pornind de la legislație, de la abordarea autorităților locale, de la condițiile pieței, de la finanțarea investițiilor și încrederea investitorilor. Avem o legislație foarte bună azi. Iar noii investitori vin după ce se uită în piață și observă că cei care sunt aici beneficiază de un cadru stabil și predictibil pentru investiții. În cazul nostru, energie verde, să spunem. Dacă privim în urmă, sigur că legislația s‑a îmbunătățit. Dar, chiar și faptul că s‑a făcut în mai mulți pași – în fiecare an a fost o ordonanță de urgență – a dat o imagine ușor instabilă. Odată așezat cadrul de reglementare, el nu mai trebuie schimbat pentru o perioadă. Investitorul îl vede, îl ia în calcul, nu e un joc, își pune la bătaie banii și speră ca legislația să nu se schimbe pentru o perioadă lungă, măcar șapte, zece, doisprezece ani, astfel încât să‑și recupereze banii și, cu puțin noroc, să aibă și un profit rezonabil. Estimările foarte optimiste care s‑au făcut acum doi‑trei ani spuneau că undeva anul acesta vor fi peste 2.500 MW gata instalați. Iată că estimările de acum ne duc la cel mult 1.900 MW. Aceste capacități au fost realizate mai ales de marii investitori. Investitorii mici s‑au temut să se bage, cu atât mai mult cu cât nu suntem într‑un boom economic. Estimăm că în perioada următoare vor fi și mai puține proiecte decât în ultima perioadă.
În acest moment, cât de atractivă este România pentru investitori?
Dacă ar fi să facem o comparație cu țările din regiune, față de Polonia nu prea avem avantaje. A fost singura țară din Europa care a crescut în criză. E și unul din motivele pentru care este inclusă pe lista celor trei cu potențial pentru CEZ. Dar stăm mult mai bine decât Ungaria. Ei au avut o expansiune bună când noi încercam să batem la porțile Europei, după care, din diverse motive, au luat‑o pe o pantă descendentă. Stăm mult mai bine și decât Bulgaria. Vorbesc din perspectiva energiei. Sigur că uneori se poate extrapola și la alte sectoare. Așadar, din punctul de vedere al segmentului „energie“, avem interconexiuni foarte bune cu statele din Uniunea Europeană.
Ce alte proiecte mai dezvoltă CEZ în România?
Un proiect important este și cel de lângă Reșița. Avem patru microhidrocentrale cu o capacitate de circa 18 MW. Acestea au fost cumpărate în 2010 și, începând din această vară, pentru un an, sunt oprite pentru retehnologizare, urmând să depășim 20 MW putere instalată cu echipamente, cu eficiență.
Care este planul de investiții pentru următorii cinci ani?
Înainte, vreau să punctez că anul acesta sunt negociate principiile de reglementare pentru următorii cinci ani. Se discută despre cheltuielile de exploatare, despre remunerarea capitalului investit, despre pierderile în rețele recunoscute în tarife și multe altele. Suntem în curs, am avut câteva luni deja de discuții pe această temă. Practic, am trimis planul de investiții pe următorii cinci ani, la nivelul de 50 milioane de euro, anual, așa cum s‑a întâmplat și în anii trecuți. După aproape șapte ani de când CEZ e în România, am reușit să reînnoim cu acest plan de investiții aproape 15% din rețele. Mai avem mult de investit astfel încât să fie satisfacția 100% garantată pentru consumatori. Ne focalizăm pe creșterea automatizării, stațiile de la înaltă tensiune, dar și instalațiile de la joasă tensiune.
În ultimul timp, v‑ați extins în toată țara. Veți continua această politică?
După cum se știe, din 2005 avem activitatea de distribuție tradițională în zona Oltenia, șapte județe, 1,4 milioane de consumatori. Cum spuneam, investim anual 50 milioane de euro în rețea. Am ajuns la o etapă în care suntem cap de serie, chiar stabilim niște standarde în ceea ce privește activitatea de distribuție. Avem și activitatea de furnizare. Prin CEZ Vânzare sunt câteva sute de consumatori deja în alte zone decât cea de licență, respectiv Oltenia. Ne‑am extins în toată țara. Avem în față provocări ca toți ceilalți furnizori, în sensul că tarifele reglementate pentru consumatorii industriali vor dispărea până la finele anului viitor. Și pentru consumatorii casnici dispar, dar într‑un ritm mai lent până la finele lui 2017. Aceste provocări înseamnă o concurență mai mare, o cotă de piață pe care o dorim mai mare, dar și eforturi suplimentare. Acum cota de piață este de 8%. Încercăm să o creștem. Nu e simplu, pentru că de la an la an condițiile generale ale mediului extern se înrăutățesc.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
