"În anii '90 eram foarte mândru că deţin, în Parlament, câteva recorduri ale tinereţii. Ca preşedinte al Uniunii Armenilor şi, apoi, ca preşedinte al Uniunii Forţelor de Dreapta, am fost, în perioada 1990 - 2000, cel mai tânăr lider de formaţiune parlamentară (la 20 mai 1990 aveam 31 de ani). Ei bine, iată că acum am trecut cu recordurile în rândul veteranilor. Împreună cu colegul Attila Verestoy am rămas ultimii membri ai Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională rămaşi pe băncile Parlamentului! Iar din Adunarea Constituantă (1990 - 1992) se mai adaugă câţiva (Marko Bela, Călin Popescu-Tăriceanu, Bogdan Niculescu Duvăz, Cristian Rădulescu sau Cristian Dumitrescu)", scrie Vosganian.
El rememorează că a fost martor al "multora dintre cele mai importante momente ale perioadei acesteia, de la marele miting din 28 ianuarie 1990 şi mineriade până la marea efuziune populară din noaptea Anului Nou 2007, când sărbătoream, în Piaţa Palatului, intrarea în Uniunea Europeană".
"Am trăit clipe de extaz (îmi amintesc de noaptea de 17 noiembrie 1996, când, aflat împreună cu Emil Constantinescu, Ion Diaconescu şi Mircea Ionescu Quintus în balconul sediului PNŢ-cd din Piaţa Rosetti, stropeam mulţimea cu şampanie, precum piloţii de curse), dar şi altele de mare amărăciune. Am câştigat în înţelepciune, dar am mai pierdut din entuziasm. Pe vremea aceea credeam că totul se poate schimba peste noapte. Acum am înţeles că lucrurile nu se pot schimba nici cu viteza gândului, nici cu viteza luminii, ci cu viteza sângelui. Or, curgerea sângelui nu poţi s-o grăbeşti, sângele nu poate fi împins de la spate ca o maşină împotmolită", mai scrie liberalul.
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională a fost un organism provizoriu de conducere a României în perioada dintre 9 februarie 1990 şi 20 mai 1990, când au avut loc primele alegeri care au urmat revoluţiei din 1989.
